Cine n-are salina, sa-si cumpere. Sau sa faca repede rost de un drob de sare, ceva, sa-l ingroape si sa planteze degraba niste vie deasupra lui. Sa o ingrijeasca meticulos, ardeleneste, pe terase ce infasoara rotunjimile dealului, ferite de vanturi. Sa aduca tancuri de fermentare, linie de imbuteliere, si cele ce mai sunt trebuincioase pentru facerea vinului. Sa urmareasca sa scoata in evidenta aciditatea, prospetimea, incisivitatea acestor vinuri. Si apoi sa le pregateasca, cu rabdare, lansarea pe piata. E bine daca pun si o pensiune cocheta in poarta cramei, cu meniu bine asezonat.

Sau mai bine sa viziteze crama La Salina si sa deguste vinurile de acolo, caci ei au facut tocmai acest lucru. Va spuneam cu ceva timp in urma despre descoperirea aproape intamplatoare a viilor ce stau -literarmente- pe un munte de sare, a restaurantului, si a primelor impresii dupa degustarea unui Sauvignon Blanc 2014 de la aceasta crama.

Iata ca ceea ce mi s-a parut la momentul respectiv doar un hobby mai excentric al unor investitori, ori in cel mai bun caz o afacere colaterala, a reusit sa „ia gura targului” si sa fie pe buzele tuturor (la propriu) weekendul trecut, odata cu lansarea oficiala a gamei de vinuri Issa a acestei crame, in cadrul targului WIneUp, avandu-l ca amfitrion pe maestrul Sergiu Nedelea. Povestea? o gasiti simplu relatata pe site-ul lor. Datele de contact si cele necesare unui oeno-turist constiincios? pe binecunoscutul site Crameromania.ro.

Deocamdata gama cuprinde doar trei vinuri: Sauvignon Blanc, Chardonnay si Rose Pinot Noir, toate 2014. Daca initial eticheta Sauvignon Blanc-ului mi s-a parut usor neinspirata si rupta de context, vazandu-le pe toate impreuna realizez ca exista o visiune unitara, coerenta. Nu-mi dau seama daca va mai exista o alta gama, insa cu siguranta vor mai fi si alte vinuri, pentru ca soiurile plantate pe cele aproape 60 ha ale plantatiei se mai gasesc:  Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Riesling de Rin, Fetească Neagră si Neuburger.

Si acum, despre vinuri: Sauvignon-ul nu s-a schimbar prea mult fata de intalnirea precedenta, are parca ceva mai multa densitate, pastrand incisivitatea ierboasa, mineralitatea si textura aspra, minerala. Chardonnay-ul (nebaricat!) prezinta aceeasi mineralitate si aciditate ridicata, avand arome mult mai rotunde si intense, florale in nas si citric-coapte in gura. Usor dezechilibrat inca -are nevoie de inca cateva saptamani de stat la sticla- este direct si liniar, fara complicatii inutile.

Rose-ul mi-a placut cel mai mult, putand rivaliza cu aproape oricare rose sec de 2014. Culoare fina, regulamentara, cu o tenta vaga spre coaja caiselor ce incep sa se coaca, imbina aromele citrice (mandarine) cu cele florale (bujor), pe o baza cu aceeasi aciditate inalta ca si la celelalte doua vinuri, si un final usor picant si petiant.

Daca aciditatea ridicata e cumva predictibila, datorita varstei tinere a viilor si a stilului de vinificare, imi place sa cred ca pe masura ce vinurile si via vor ajunge spre maturitate, se va face simtita tot mai mult influenta acestui terroir unic si nemaintalnit pe la noi pana acum.