Elvetia si vinurile sale
Cei care calca Elvetia, sunt de doua feluri: cei care nu stiu nimic despre vin, si se mira de ce trenul trece printre munti acoperiti cu vii, si cei care sunt cunoscatori intr-ale vinului, dar stiu mai nimic despre Elvetia si vinurile sale. In cea din urma categorie ma situam si eu acum vreo saptamana, inainte sa ma imbarc intr-una din cele mai frumoase, interesante, revelatoare si descoperitoare calatorii pe care si-o poate dori un iubitor de vinuri.
peisaj elvetian
Dupa cum v-ati dat seama, in continuarea mini-serialului cu episoade din cele patru zile petrecute in Elvetia ca participant la DWCC 2014, acesta din urma este dedicat descoperirii si povestirii pe larg a celor ce am aflat despre vinurile elvetiene. Puteti gasi pe blog si episoadele similare in urma calatoriilor de anii trecuti din Turcia si Spania.
Ca sa putem intelege si descoperi Elvetia si vinurile sale, trebuie sa trecem peste cateva intrebari-prejudecati, de care se lovesc cei mai multi dintre noi:
-cum, pe langa branza, ciocolata, banci, ceasuri, medicamente, parfumerie, trenuri punctuale la secunda si yodelling, elvetienii astia fac si vin? De cand si cum?
Istoric, pe teritoriul actual al Elvetiei se face vin neintrerupt de pe vremea romanilor, care au intemeiat aici provincia Raetia, si multe localitati moderne se trag direct din vechi asezari romane (Geneva ar fi cel mai celebru exemplu, vizitata chiar de Cezar, in timpul razboaielor galice). Inca din Evul Mediu timpuriu sunt amintite tranzactii cu vii, intre manastiri. Sunt cateva zone unde exista documentati peste 1000 de ani de cultivare neintrerupta –terasele Lavaux de exemplu, patrimoniu UNesco. Chiar si azi, multi producatori fac asta de cateva generatii, si exista asociatii de viticultori cu mai mult de 100 de ani vechime.
-de ce n-am auzit nimic despre ele pana acum?
Elvetia produce vin care acopera abia 39% din consmul intern, importand restul de 61%… In ciuda prejudecatilor ca bautori de bere si schnaps (pe care le consuma, de asemenea, cu voiosie), elvetienii sunt mari amatori de vinuri, consumand anual in jur de 280 milioane de litri de vin (la o populatie de 8 milioane si ceva). Mai putin de 1% din productia de vin este exportata, si asta in special in tarile inconjuratoare. Aceste motive (productia insuficienta, exporturile infime, plus barierele vamale) sunt principalele motive pentru care imaginea vinurilor elvetiene este mai degraba la nivel de inceput.
toamna in Elvetia
-oricum, probabil ca sunt slabe, ca e mai mult iarna pe la ei…
Chiar daca pe 40% din suprafata Elvetiei sunt zone montane, exista sase zone viticole, care grupeaza o diversitate de soluri si microclimate: Valais -cu peste o treime din totalul productiei, Vaud, cantoanele germane, Geneva, Ticino, si regiunea trei-lacuri (Neuchatel). Marile lacuri, vaile insorite, vanturile calde, terasele cu expunere sudica, toate acestea creeaza conditii favorabile dezvoltarii optime a viilor. Pe malul lacului Leman exista chiar un microclimat mediteranean. Pentru comparatie, valea Loirei, Chablis si Champagne sunt mult mai la nord ca latitudine…
Elvetienii de asemenea se supun unor reglementari si controale foarte stricte din partea organismelor de certificare ale diferitelor AOP-uri. In special productivitatea este controlata minutios, iar cantitatile ce exced normele sunt aspru descurajate. Ca o paranteza, productiile se masoara in grame / metru patrat, nu in tone la hectar…
-chiar daca sunt bune, probabil ca sunt scumpe tare..
Elvetia nu este tocmai un chilipir, dar se gaseste cate un vin pentru fiecare buzunar. Preturile reflecta perfect conditiile pietei locale: o buna putere de cumparare, o cerere in continua crestere, cumparatori cu mult discernamant, o diversitate mare de importuri din toata lumea. In plus fata de asta, mai exista niste factori intrinseci ai producatorilor elvetieni: cei mai multi sunt de marime mica si medie, afaceri de familie ori mici cooperative. Tinand cont de relieful accidentat si parcelele fragmentate, cultivarea presupune un volum disproportionat de mare de munca manuala. Spre exemplu, un hectar de vie din Burgundia are nevoie in medie de 300 de ore de munca pe an, in timp ce unul din Elvetia de 1000…
Tinand cont de toate acestea, preturile sunt relativ rezonabile, si reflecta bine calitatea (corectitudinea elvetiana… ). Astfel, un vin mediu incepe de la 15 CHF, iar de la 25 de CHF in sus e un produs de incredere, oferind de multe ori o calitate peste asteptari.
-chiar si daca o sa-mi permit o sticla, probabil n-o sa inteleg nimic din eticheta si soiurile respective.
Elvetienii se bucura de o mostenire viticola de exceptie, existand peste 60 de varietati locale (soiuri vechi si incrucisari moderne). Multe soiuri relativ cunoscute -Chasselas, Savagnin- isi au originea genetica pe teritoriul actual al Elvetiei., iar altele mai obscure (Armigne, Arvigne, Bondola, Cornalin) sunt de gasit doar intr-un canton ori o vale. In acest sens, cunoasterea soiurilor este importanta. In acelasi timp, exista multe varietati cunoscute, care dau rezultate foarte bune -Pinot Noir, Gamay si Merlot dintre rosii, si Chardonnay, Pinot Gris si Chenin Blanc dintre albe. Pinot Noir detine cea mai mare suprafata plantata, urmat de Chasselas, Gamay, Chardonnay si Merlot. In general nord-vestul este al vinurilor albe, iar centrul si sudul al vinurilor rosii.
iconic Swiss wines
Dupa ce am luat la cunostinta toate acestea, suntem gata sa ne degustam drumul printre cateva vinuri. Mai jos o sa enumar cativa producatori si vinuri pe care le-am intalnit in diferitele sesiuni de degustare din cadrul DWCC, urmand ca in ultima parte sa descriu experienta vizitarii a doua crame:
–Hammel: am degustat vinuri albe. Chasselas dens, extractiv, mineral, Chardonnay nebaricat, lejer si crispy, si ceea ce mi-a atras atentia -un Merlot vinificat in alb, nebaricat, cu surprinzatoare note tropicale;
–Henri Cruchon: o selectie interesanta de soiuri varietale si cupaje, albe si rosii
–Les Freres Dutry: de la granita dintre cantoanele Vaud si Geneva,aceasta crama medie, cu 25 de ha, este detinuta de doi frati care s-au orientat spre piata „premium” -am remarcat in special vinurile rosii: Pinot Noir, Gamay, Syrah, si Gamaret (incrucisare intre Pinot Noir si Gamay);
–Henri Badoux Vins: avand vii in renumitele terase Lavaux, proptite intr-un microclimat ideal intre lac si cer, aceasta crama produce mai ales vinuri albe de o mare diversitate;
–La Cote, specializata in vinuri albe, produce Doral, o incrucisare intre Chassleas si Chardonnay, care imprumuta partile bune ale ambelor soiuri;
–Domaine Grand’Cour: o crama interesanta din regiunea Geneva, produce vinuri orientate spre zona premium si peste. Ca un fapt divers, vinurile acestei crame sunt servite in mod curent la receptiile ambasadelor, inclusiv cea romaneasca…
–Cave la Madeleine, un producator galonat din regiunea Vetroz, cu soiuri tipice: Armigne, Paien, Malvoisie, Cornalin. Multe din ele medaliate.
–Zanini: din regiunea Ticino, in sudul Elvetiei, vine acest producator axat pe Merlot, in toate formele sale. Cel putin doua din aceste vinuri merita remarcate: un Merlot facut dupa metoda Amarone din struguri uscati pe rogojini de paie, si un altul dublu baricat, de doua ori cate 18 luni…
–La Cave Vevey-Montreux: in imediata vecinatate a orasului, viile se integreaza perfect cu elemente urbane. Vuinurile, simple si abordabile, sunt din Chasselas si Gamay, facute pentru consum curent, potrivindu-se bine cu foundue si mezeluri uscate.
crama elvetiana
Ziua de duminica a fost dedicata muncii „in teren”, adica vizitelor la crame. Pretext ideal pentru a admira incredibilele peisaje cu vii blonde, care se rasfatau lenese in lumina soarelui tomnatic.
–Domaine de Chambleau se afla in regiunea Neuchatel, si este epitomizarea unei mici afaceri de succes de familie. Suprafetele au fost cultivate cu struguri de vreo sase generatii, dar vin se face de „abia” vreo 30 de ani. Domeniul extrem de pitoresc, cu pante blande ce se termina in lacul Neuchatel, cuprinde atat vii cu struguri albi cat si rosii. Ospitalitatea traditionala elvetiana nu se rezuma la o primire ca la carte -cu paine, branza si un pahar de vin- ci si la a deschide toate colturile cramei privirilor iscoditoare. In ciuda spatiului stramt si juducios folosit, nu lipseste nimic din cele trebuincioase unei crame moderne, plus un twist de cochetarie. Vinurile albe -Chasselas si Chardonnay- sunt in general vinificate in inox, maturate pe drojdii, uneori baricate pentru a aduce mai multa structura, si lansate abia dupa un an petrecut in sticla. Cele rosii insa sunt punctul forte, Pinot Noir in speta. Pe langa vinul de linie –Cuvee Charlotte– crama produce unul din cele mai bune Pinot Noir-uri din Eletia, numit Pur Sang. Totul cu o naturalete si o modestie care sunt imbracamitea perfecta a increderii in calitate si in fortele proprii;
–Chateau de Boudry cuprinde primul muzeu vinicol din Elvetia, si unul din primele din vestul Europei. Aici am luat masa de pranz, in compania unor preparate simple dar la consistenta si temperatura perfecta, si cu niste vinuri demne de un master-class. De la Domaine de Montmollin am avut un vin de deschidere din Chasselas nefiltrat, foarte asemanator cu o Cramposie neaosa, si un Pinot Noir 2010 „Haute-Couture”, neobisnuit de dens, extractiv si picant. Am incercat de asemenea si celebrul rose „oeil-de-perdix” (ochi de prepelita), din Pinot Noir, de la Dimitri Engel Vins.
Am remarcat vinurile din gama Grillette, de la Domaine de Cressier: un Sauvignon Blanc 2012 „Les Caderosses”, ale carui arome vii si percutante au fost o binevenita schimbare dupa blajinele vinuri din Chasselas si Chardonnay-uri baricate; Pinot Noir 2011 Reserve „Graf Zeppelin”, numit asa in amintirea faptului ca vinul acestui producator fusese selectionat sa fie bautura oficiala intr-unul din zborurile legendarului aparat… si nu degeaba, pentru ca e unul din cele mai bune exemplare de Pinot Noir baute de mine: elegant ca si rotunjimea dirijabilului, dar totusi remarcabil ca si numita nava… Cabernet Franc 2011 „Vernisage”, un vin dens si extractiv, realizat cu o fermentare lenta la temperatura joasa, de 18 luni(!!!), cu 16% alcool si arome amarui-picante, este potrivirea ideala pentru o ciocolata amara cu piper.
Insa vinul care mi-a atras cu adevarat atentia a fost unul dulce, de desert, cu 110 g zahar/l: Noellis 2012, Cave des Lauriers, Cressier. Boabele inghetate pe ciorchine au fost culese bucata cu bucata in decembrie 2012, si au petrecut o maceratie indelungata. Iar soiul este Pinot Noir, vinificat in alb!!! Aromele de o finete ireala plutesc peste dulceata abia simtita sub valul de aciditate. O vin-surpriza cu adevarat remarcabil, castigator categoric al medaliei elvetiene de aur la categoria vinuri dulci.
-ultima vizita si poate cea mai incarcata in semnificatii a fost la La Maison Caree, unul din cei mai traditionali si traditionalisti producatori din regiunea Neuchatel. Stapanul „casei patrate” , cu un umor batranesc si vederi care imbina traditionalismul incapatanat al satelor elvetiene cu o deschidere neobisnuita spre solutii noi, ne-a condus intr-un tur al cramei echipata in cel mai traditional stil posibil: prese de lemn mostenite de generatii, in stare perfecta de functionare, uriase butoaie de 5000 si 10000 l pentru fermentatie si maturare, si o curatenie de ne era rusine sa intram cu pantofii de afara. Pe tocul usii si barnele acoperisului erau insemnari cu creta ale recoltelor trecute, precum si date tehnice ale vinurilor din butoaie. Cel mai bun termomentru este palma si obrazul vinificatorului, iar cel mai bun reglaj de temperatura sunt peretii de piatra ai casei, grosi de un metru. Ambele fiice -gemene- ale proprietarului sudiaza oenologia la Dijon, si isi consiliaza tatal, care rade pe sub mustata blonda de nazdravaniile lumii moderne de azi…
radacinile viei
Este un terroirrist in cel mai pur sens al cuvantului, crezand cu tarie ca pamantul este cel care creeaza vinul, iar vinificatorul trebuie doar sa-l sustina si sa-l ajute sa se exprime. In acest sens, cunoaste dedesubturile fiecarui petec de pamant din vie, si stie ce fel de pietre, cat de dese si de mari se gasesc printre radacinile viilor sale. Am gustat doua Pinot Noir-uri, de pe parcele alaturate, dar cu compozitii diferite ale solului, iar rezultatul nu putea fi mai diferit -parca ar fi venit din regiuni opuse: cel din solul rosiatic si pietros este mai intens, amarui si picant, cu tanini mai pronuntati, in timp ce vinul din solul maroniu fin, cu substrat de nisip calcaros, este elegant, floral, cursiv. Am mai gustat de asemenea un Chardonnay floral si citric, si un Pinot Gris foarte mineral si concentrat. Finalul apoteotic a fost un Pinot Gris late harvest, tonic si reconfortant.
Sper ca am reusit sa surprind in imagini si cuvinte frumoasa lume a vinurilor elvetiene. Cu siguranta ca prejudecatile merita depasite, si e pacat ca o vizita -chiar si trecatoare- prin aceasta tara, sa nu se lase si cu o degustare-doua, in tihna unei crame. Ospitalitatea traditionala elvetiana, bine exersata cu generatii de turisti, este dublata de o mandrie autentica pentru identitatea lor -fie ea germanofona ori francofona- de oameni ai locului. Au imprumutat ceva din chic-ul frantuzesc, peste o baza sanatoasa de seriozitate si harnicie germana. Daca adaugam peste toate acestea si peisajele care par carti postale la tot pasul…
Route du Vignoble
Vinul din Cluj 