Să ne imaginăm că suntem în anul 2053. Doi profesioniști în domeniul vinului – unul proprietarul unui bar de vinuri bio, celălalt un somelier maestru acreditat de WSET – au fost criogenați pe durata ultimilor 30 de ani. După dezghețare și revenire, fac ceea ce ar face orice iubitor de vin rezonabil și se îndreaptă spre cel mai apropiat wine bar.

Somelierul cere ceva ușor reductiv, cu aciditate peste medie, note perceptibile de baric și batonaj, și postgust mediu spre lung, cu atingeri de cimbru și mentă. 

Ownerul de vinuri bio dorește ceva cu cât mai puțini sulfiți, struguri recoltați în ultimul pătrar al lunii, care să-i evoce un sfârșit de primăvară ploioasă, și să-i dea un vibe mai pe chill și relaxare.

Angajatul magazinului de vinuri, care e un droid comercial preprogramat să proceseze comenzile uzuale, bipăie și fluieră cu scuze, apoi dă eroare că nu poate procesa solicitarea.

Și ar trebui să arătăm un pic de simpatie și de înțelegere față de micul robot-barman, precum și față de miile de clienți care nu reușesc să-și facă înțelese dorințele. Oamenii au făcut și băut vin de 6000 de ani, iar tehnologia s-a îmbunătățit uimitor, dar în șase milenii nu au reușit să pună la punct un limbaj clar și inteligibil despre vin. Dificultatea de a comunica despre vin în termeni clari și non-absurzi este, probabil, singurul lucru asupra căruia băutorii din toate spectrele pot fi de acord.

Cuvintele pe care le folosim pentru a vorbi despre vin spun adesea mai mult despre noi înșine decât despre vin în sine – cum vrem să fim percepuți, în ce cercuri ne învârtim, cu ce branduri și etichete ne asociem, dacă ținem degetul mic ridicat când ducem paharul la gură, etc.

Dar azi problema capătă o conotație mult mai tensionată, deoarece limbajul despre vin poate fi văzut ca un element de incluziune sau excluziune, clivaj social, ori chiar mai rău, sexism și rasism. Dacă în trecut puteai să te amuzi relativ ușor cu prietenii despre câte o gafă, un cuvânt sau o remarcă aiurea a vreunui participant, acum trebuie să fii atent să nu discriminezi, ofensezi, sau să accentuezi diferențe de gen și clasă socială. Rose-ul nu e bine că e prea roz, ”Negrul” de Drăgășani poate ar trebui să fie ”coloured”, un vin de 100 lei sticla e antisocial că accentuează clivajele de venituri, etc.

Devine tot mai clar că limbajul convențional folosit pentru a descrie vinul nu este doar intimidant și opac pentru unii, ci este inextricabil legat de un set de concepții sociale. Pentru papilele mele est-europene, gustul de papaya poate fi încadrat ca ”note exotice tropicale”, însă pentru cineva din sud-estul Asiei, e probabil cel mai banal și obișnuit fruct din grădină, iar persoana respectivă ar obiecta la termenul de ”exotic”.

În degustări și evenimentuele publice, mulți au început să se îndepărteze încet de limbajul prea tehnic -au cam dispărut ”caudaliile mari și mici”, ”tostatura” ori ”avinarea”. În schimb au apărut termeni mai colocviali -”senzație de fresh” , ”impresie de dulceață”, ”stil vibrant”, etc. 

Dar în spatele ușilor închise, ale masterclass-urilor, concursurilor și recenziilor de pe site-uri, atunci când cei din tagmă discută despre vin între ei, limbajul lor pare la fel de impenetrabil ca întotdeauna. „Someliereza” și ”WSET-eza” au încetățenit ideea de a măsura și cuantifica caracteristicile vinului -corpul este ”mediu” sau ”mediu-plus”, aromele sunt ”primare, secundare și terțiare”, aciditatea este ”vibrantă, electrică, minerală, citrică”, etc. 

Și să nici nu deschidem (încă) subiectul punctajelor.

Cei care vând vinul, pe de altă parte, vorbesc de ”vin rotund”, ”suculență”, ”prospețime”, ”vin de vară”, ”vin de cursă lungă”, ”funky”, etc. Vocabularul este presărat de termeni mai vagi, împrumutați din sport, gastronomie ori alte ”arte”. 

Funcția lor e mai degrabă să evoce, decât să descrie.

Atât de mulți oameni cred că sunt intimidați de vin, când de fapt sunt intimidați de limbajul vinului. Oricine a simțit că nu-și are locul într-o degustare sau prezentare, ori că e în plus printre rafturile de vin, probabil că nu înțelege, la propriu, această ”străineză”. 

Și revin la ce spuneam mai sus : cuvintele pe care le folosim pentru a vorbi despre vin adesea spun mai mult despre noi decât despre vin: ești deductiv sau intuitiv? O persoană a cifrelor sau a sentimentelor? Trapy sau rock ‘n’ roll?

Depinde de tine să decizi ce fel de vorbitor de vin vrei să fii.

Urmărește ultimele articole de pe blog:

• Sarmalele sunt cel mai românesc lucru din farfurie. De ce?
• Ce aud eu când mă întrebi dacă vinul e bun. De ce nu pot răspunde simplu.
• Tinerii nu beau mai puțin. Beau altfel.
• Despre suferința vinurilor
• Doamna noastră Damigeana: din Ardeal în Napoli

O selecție bine decantată de articole mai vechi:

• Fanteziile unui Golem
• Sedus de o Fetească
• Roz de Sibiu