Se tot vorbește de mai multă vreme de ideea că vinul ar fi pentru ”consumatorii maturi”. Și că ar exista vinuri ”entry level”, de debut, pentru începători,  adresate celori ce tocmai descoperă această băutură. Și implicit, vinuri ”pentru cunoscători” pentru consumatorii avizați, maturi (biologic? mental?).

Mă surprinde că  industria continuă să promoveze ideea falsă, cum că băutorii mai tineri, cu gusturi mai puțin dezvoltate, vor începe prin a consuma vinuri de începător (a.k.a. slabe)  și apoi se vor dezvolta, pe măsură ce îmbătrânesc, către băuturi mai sofisticate și mai scumpe. Aceasta este o concepție aparent adevărată, dar în final falsă. 

Nu a existat niciodată un studiu de piață -sau dacă există, mi-ar place să-l văd, din perspectiva omului cu 15 ani de experiență în marketing-  care să arate că există o tranziție, o conversie liniară de la vinurile de începător la vinuri mai complexe.

Iar experiența mă face să emit ipoteza că această idee nu se aplică în majoritatea domeniilor: telefoane, cosmetice, mașini, etc. Evident, fără a generaliza, există numeroși factori care influențează achiziția: poziționarea brandului, prețul, afinitățile consumatorului, disponibilitatea, notorietatea, etc și etc. 

Vinul nu are neapărat o problemă nici cu tinerii, nici cu oamenii mai în vârstă; e un defect al industriei că tinerii cumpără (încă, mai ales) vinuri slabe, și că vinurile bune se poziționează atât de inaccesibil (ca preț și imagine de brand).. 

Cred că oamenii din industrie petrec prea mult timp discutând despre ”zile calde lungi și nopți răcoroase”, aciditate tartrică, luni de baricare, momentul culegerii și calcare kimeridgiene…Știți cu siguranță la ce mă refer. 

Un alt aspect este că de prea multe ori, oamenii din industrie echivalează tinerii cu debutanții în lumea vinului, și invers!! Cred că o categorie în mare parte ignorată și tratată foarte superficial sunt debutanții aflați la maturitate. Sunt oameni care în general știu să-și găsescă informațiile, să discearnă lucrurile importante și demne de reținut, și în general să stabilească singuri ce e de interes pentru ei și ce nu. Și mai ales, ce să cumpere. 

Cred că tratând această categorie de consumatori ca pe niște elevi, niște școlari ce trebuie ”educați” în ale vinului, să-i înțeleagă ”tainele” și să ”evolueze” este o eroare strategică de marketing și poziționare a multor crame, și a industriei în general.

Ce să facem? Ei bine, nu sugerez neapărat să renunțăm la discuțiile serioase despre vin în favoarea unor texte tip ”detergentul spală și înălbește”. Însă cred că există suficient loc de manevră în marketingul vinului odată ce ne îndepărtăm de pe ochi paradigma că vinul trebuie ”explicat” .

Îmi amintesc de o scenă cu mulți ani în urmă din serialul Mad Men, legată de eliberarea unui brand (și a unei industrii) de constrângeri https://www.youtube.com/watch?v=8SsnkXH2mQY . „It’s toasted!”