Dacă cauți un truc sau un mic experiment pentru petreceri, degustări sau evenimente, cel de mai jos cu siguranță va trezi curiozitatea. Cel mai important este că îl poți pune în aplicare ori de câte ori invitații sau participanții au un pahar în mână (ceea ce acoperă majoritatea timpului…): cere-le oaspeților să se țină de nas în timp ce iau o înghițitură din băutură și, dintr-o dată, orice ar avea în pahar va părea fără nici un gust. Niciunul. Nimic. La fel ca și muzica dintr-un lift ori cea de la robotul unei companii de telefonie..

Este un mic exercițiu distractiv și util, care demonstrează legătura dintre toate simțurile noastre, dar și cât de importantă este aroma pentru plăcerea gustativă. Și nu numai pentru plăcere, ci și pentru evaluare -sau, de ce nu, pentru a recunoaște ce băutură ai în pahar.

Dintr-o perspectivă mai tehnică, consider că aroma (adică acea parte a lichidului care declanșează simțul olfactiv) este cel mai important element în evaluarea băuturilor alcoolice, am avut ocazia să testez de multe ori această afirmație. Și acest lucru este valabil atât în domeniul vinurilor, cât mai ales al distilatelor.

Cu câteva săptămâni în urmă am participat la o prezentare pe larg a portofoliului unui fabricant român de distilate premium: Măgura Zamfirei; ocazie cu care am testat: probabil primul rom românesc, (probabil) primele ginuri artizanale românești, precum și (probabil) prima vodcă artizanală românească.

Dincolo de povestea brandului în sine, mi-a plăcut povestea antreprenorială: un cultivator de mari suprafețe de cereale din Teleorman s-a gândit să-și diversifice producția și să-și reducă dependența de piața panificației și a prelucrării primare, și să investească în produse mai high-end: distilate având la bază alcoolul obținut din cereale. 

Povestea de mai sus mi-a trezit o serie de întrebări: de ce România, țară cu o producție semnificativă de cereale de diverse feluri, nu are o tradiție bogată în obținerea unor astfel de distilate? Rușii & polonezii au obținut vodca din orz/secară/cartofi, țările nordice au aquavit, olandezii au jenever, germanii au schnaps, englezii au ginul, etc. Toate au la bază cereale și/sau cartofi.

Adică, nu cred că lipsa de potențiali consumatori, și nici a unor piețe de desfacere a fost neapărat un obstacol. Și tocmai datorită varietății de cereale, s-ar fi putut obține o diversitate de sortimente de distilate, infuzate sau nu, aromate sau nu, cu specific regional, etc. 

Propria mea ipoteză este că bogăția de fructe fermentabile și/sau distilabile a făcut puțin redundant acest demers: când ai struguri din care să produci vin, mere/pere/prune/gutui/piersici din care să faci țuică/pălincă, plus vișine/cireșe/coacăze/afine, etc pentru lichioruri, pare cumva redundant și un efort suplimentar inutil să distilezi din cereale.

Sunt convins că există de asemenea factori istorici (exportul de cereale și comerțul controlat), sociologici (disponibilitatea echipamentelor de distilare) precum și economici (prețul probabil că nu justifica efortul), dar sunt curios dacă există și alte opinii ori chiar resurse în acest sens.

Revenind la produse, am trecut prin următoarele distilate de la Măgura Zamfirei:

Dry Gin No. 4: un gin destul de ”clasic”, curat și corect olfactiv, cu obișnuitele note de ienupăr, completat cu arome citrice, ceai verde și aloe. E potrivit pentru mixologie, dar mi-a plăcut și neamestecat, doar cu puțină gheață;

Wolfpack Moonlight: produsul cel mai atractiv în momentul de față: infuzia de flori de Clitoria Ternaea îi conferă o culoare albastru-marin vibrantă; odată ce este mixat cu tonic își schimbă spectaculos culoarea într-un roz electric. Aromatic, este mai discret și elegant decât exemplarul anterior, cu note mai picante, mai exotice, ce aduc a ghimbir, nucșoară, ceai rooibos. Se pretează excelent în cocktailuri, alături de un tonic amărui de calitate;

Haiduc Rum White: primul rom românesc artizanal, din materie primă de calitate importată din Uruguay. Stilistic, se încadrează în categoria largă a romurilor din melasă, distilate în alambicuri (față de cele comerciale distilate în coloană), nefiltrate, neînvechite în butoaie și fără coloranți adăugați. Acest mix de procedee păstrează aromele originale de zahăr brun, condimente calde și ceai negru. Se pretează excelent în mixologie datorită acidității, mai ales în cocktailurile crăcoritoare;

Vodca din secară: degustată în premieră, în sticle neetichetate. Stilistic e în tradiția scandinavă, cu un produs ce păstrează notele dulcege-amărui de secară, cu un alcool foarte bine integrat. Poate fi o bună bază pentru cocktailuri pe bază de siropuri de fructe.

Cei de la Bardot au asigurat locația evenimentului precum și suportul profesionist pe parte de servire și mixologie: am putut testa fiecare dintre băuturi în cocktailuri cu diverse ingrediente pentru a determina cele mai bune combinații.

Mă bucur că văd efervescență și pe acest segment printre producătorii români, și că apar și aici produse artizanale, deși sectorul e încă destul de rămas în urma berii și a vinului ca și diversitate și ofertă. Cu siguranță, perioada aceasta, la nivel internațional cunoaște un apetit crescut pentru aceste distilate artizanale, ginul și romul sunt ”pe val”, și acest entuziasm se revarsă deja și pe piața locală. Sper doar ca eforturile în calitate, în rețete ți în diversificare să continue.