Cifră rotundă? Aici s-a oprit acul ”vinometrului” de la bord, ca să zic așa, alaltăieri, la festivalul RoWine. Nici nu mi-am propus, nici n-am încercat să fac vreun maraton sau sprint printre toate probele aduse la degustare, și nici nu cred că e acesta scopul la un târg de vinuri. Ar fi fost oricum extrem de dificil să încerc toate vinurile, chiar dacă aș fi stat o zi în extra.

În plus, prefer tot mai mult plăcerea de a vorbi cu oamenii de la stand, cunoscuți mai vechi sau mai noi, de a descoperi ce cred ei despre vinurile pe care le prezintă, precum și despre ale colegilor de la alte standuri. Și cred că asta reușește foarte bine să facă RoWine, față de alte evenimente similare, de a oferi acest spațiu de interacțiune, atît producătorilor cât și pasionaților, fără presiunea de a avea un carnet de degustare în mână și a bifa toate paginile.

Sunt puține lucruri pe care aș putea să le reproșez la nivel de organizare. Cred că evenimentul reflectă foarte bine stadiul actual al industriei. Îmi aduc aminte cu nostalgie de evenimentele similare de acum 10-12 ani, și cred că domeniul a evoluat enorm, suntem la ani-lumină față de practicile și mentalitățile de atunci. Care oricum, păreau evoluate față de ceea ce fusese înainte. Cred că industria se schimbă în bine de la an la an, probabil chiar mai repede decât în alte domenii, și că ne apropiem tot mai mult de niște repere internaționale.

Dar să nu ne culcăm pe lauri. Deoarece industria la nivel mondial evoluează și mai repede. Noi facem 3 pași înainte, ei fac 5. Mă refer atât la vinuri, cât și la modul de prezentare, de relaționare cu clienții. Simt o autosuficiență, o mulțumire a oamenilor din industrie (meritată, fără discuție). Simt că ei se simt confortabil acolo unde sunt, acolo unde și-au poziționat etichetele, vinurile, distribuția, etc. Și nu e destul, deoarece piața se schimbă atât de repede, încât ceea ce se inovează la noi acum, e deja perimat în alte piețe.

Dar să vorbim despre vinuri, și voi scrie mai jos despre câteva surprize plăcute și lucruri interesante:

-Epiphanie Fetească Neagră, se află într-o formă frumoasă, cu potențial de creștere; la fel și Aligote-ul Princeps

-Davino, cu gama Vast poziționată impecabil

-Cuvee Aradinum Rezerva, de la Balla Geza, poate fi în top 3 vinuri roșii românești

-Domaine Dumetrier, o cramă din Dobrogea interesantă ca abordare și ca stil, cred că ne poate rezerva surprize plăcute,

-Sansara -nu râdeți de etichetă, e chiar un Cabernet reușit, cu un pic de apassimento

-White Queen de la Crama Ferdi

Și cam atât despre vinurile românești, nu înseamnă că nu au avut prezență bună, ci despre multe dintre ele am scris în articole dedicate (sau voi scrie).

Pe partea de vinuri internaționale, ar fi multe (și amestecate!) de spus, așa că încerc să le grupez în câteva trenduri:

-ștacheta pe spumante a urcat foarte sus și etichetele importate s-au diversificat foarte mult. Fie că mergi pe cava, prosecco, Franciacorta, cremant sau champagne, opțiunile sunt exprem de diverse, și permisive ca preț;

–Malbec. E peste tot. S-a ”infiltrat” de câțiva ani buni și a crescut treptat în notorietate pe listele importatorilor, dar prevăd că va deveni ”mainstream” curând, dacă nu a făcut-o deja, așa cum a fost ”febra” Syrah/Syraz-ului acum ceva ani. Am avut parte de o selecție generoasă, pe toate palierele de preț și din diverse regiuni ale Argentinei, datorită eforturilor importatorilor;

–nordul Italiei, Trentino și Alto Adige sunt de asemenea foarte bine reprezentate. Mă bucur că vedem dincolo de Chianti, Montepulciano, Barolo și Amarone, mă bucur vă descoperim regiuni noi; Puglia , Campania și Sicilia erau deja în vizor. Cred că producătorii români ar avea foarte multe de învățat de la cei din Alto Adige, atât ca vinificație, cât și ca cooperație….

-…dar și ”clasicii itanieni confirmă. Și la acestea a fost o selecție bună; la capitolul acesta am stat bine și în trecut, și etichetele respective au deja o notorietate confortabilă; au apărut și noutăți:

-simt cumva un mic con de umbră pentru vinurile spaniole, care altădată unmpleau standurile importatorilor cu revelații la prețuri foarte permisive. Și la nivel internațional vinurile spaniole nu traversează neapărat perioada lor cea mai bună, și cred că importatorii români au sesizat acest lucru, ceea ce arată cât suntem de corelați cu ceea ce se întâmplă în alte piețe;

-nu în ultimul rând, sunt câteva vinuri pur și simplu interesante, care mi-au atras atenția, fără a fi neapărat într-o categorie:

Și asta e ultima imagine cu care aș vrea să rămâneți de pe urma acestui articol: