Câteodată îmi vine să râd de propria-mi naivitate.

Mă aflam la un tasting event discret și elegant zilele trecute, doar trei vinuri, bine alese. Discutam cu reprezentantul cramei despre istoria, tehnicile folosite, folozofia și abordarea asupra vinurilor.

Cu naturalețe, fără emfază, menționa că ei aplică tehnici de viticultură biologică de peste 20 de ani, că întrețin permanent un număr de angajați (bine plătiți!) care să lucreze via, pe principiul ”omul și hectarul”, că obțin mai puțin de 1 kg de struguri pe butuc, că viile lor au în medie peste 30 de ani vechime, că își aleg furnizorii de vase de lemn pe principiul ”de câte generații face familia ta meșteșugul ăsta”, că vinurile care ajung îmbuteliate trec prin câteva rânduri de selecție riguroasă…

Știți voi, lucruri pe care, ca și om de marketing și pasionat de vinuri, le-aș vedea puse pe etichete, scoase în evidență, șoptite artistic pe la degustări (cu portavocea!), menționate în reclame, în descrieri, headline-uri de campanii, etc. Tot tacâmul de promovare.

L-am întrebat pe domnul respectiv de ce nu regăsesc toate aceste informații pe etichetă, și sunt îngropate într-un subsol de fișă tehnică, unele nici măcar nu sunt scrise..

Zâmbind, mi-a răspuns: dar avem totul scris pe etichetă, și ceva mult mai important: ”since 1435”. Facem vin de 25 de generații, în familie. Restul sunt detalii.

Câteodată e bine să avem o astfel de trezire la realitate și un duș rece, care să ne pună la locul nostru. Vinul e o treabă de generații. Multe.

Crama din povestea de mai sus este Mazzei, care nici măcar nu e cea mai veche din Italia, iar vinul (pe care vi-l recomand!) este Philip, Castello di Fonterutolli, 2021, Toscana IGT, 100% Cabernet Sauvignon, un fel de baby-Supertoscan.

Iar despre personalitatea fascinantă a lui Philipo Mazzei, om de cultură, politică, călătorii și vinuri (de obicei, cele 4 merg mână-n mână), un adevărat world citizen, menționat de mai mulți președinți americani în discursurile lor, vă invit să puneți mâna și să …degustați!