Valea Ascunsă e …bine ascunsă …și poate ar fi bine să rămână așa, să ne bucurăm doar noi, cei puțini și aleși care am apucat să trecem pe acolo. Glumesc, desigur. Dacă eu mi-aș dori să rămână la fel de liniștită și neatinsă ca și acum, cu siguranță că cei din zonă și-ar dori vizitatori cât mai mulți.

Și chiar merită, deoarece pe șoseaua dintre Reghin și Bistrița, în vechea zonă viticolă Lechința, se conturează o destinație viti-vinicolă ce merită vizitată. Pe lângă peisajele superbe, cu dealuri relativ abrupte și văi largi și însorite, cu drumuri șerpuitoare și sate cu clopotnițe românești, săsești și maghiare, avem deja un număr de producători care s-au remarcat. Sunt crame relativ mici rapoartate la scară națională, grupate destul de compact pe o distanță de 40 de kilometri.

Enumăr aici cei câțiva producători din zonă cu care am avut contact până acum, dar cu siguranță sunt și alții demni a fi remarcați: Liliac, din Batoș, probabil cel mai cunoscut producător, Crama Jelna, Crama Valea Ascunsă, Crama Zaig, și Crama Lechburg. Dacă am scăpat pe vreunul, vă rog să-mi atrageți atenția.

Per total, sunt focusați pe soiuri albe, care dau rezultate foarte bune. Practic, e foarte greu să găsești în zonă un Sauvignon Blanc ori o Fetească Regală mediocre; aciditatea ridicată specifică zonei, toamnele lungi, ceața specifică, toate creează niște condiții specifice zonei. Și mă bucur că vinificatorii înțeleg și se folosesc de ele, le pun în valoare. Evident, fiecare lucrează într-un stil propriu, folosește lemnul conform viziunii și abordării, cupajează și maturează diferit.

Revenind la Valea Ascunsă, crama este în satul Teaca, iar via în satul ..Viile Tecii. Logic, nu? În total cultivă 20 ha de vie, plantație relativ nouă, cu vârsta de 7-10 ani. Soiurile, cum spuneam și mai sus, sunt preponderent albe: Sauvingnon Blanc, Chardonnay, Fetească Albă, Fetească Regală, și Muscat Ottonel, iar singurul soi roșu este Feteasca Neagră. Viile sunt așezate pe pante, într-un fel de amfiteatru natural, iar la bază este un lac.

Frumusețea locului este răpitoare, mai ales într-o seară de toamnă târzie. Vă sfătuiesc să veniți și să stați, să vă bucurați pe îndelete de aceste locuri, să înțelegeți farmecul satelor transilvane, și vinurile locului.