În țara cidrului și Calvados-ului

Normandia e lucul acela în care îți propui să ajungi odată, cândva, știind că sunt multe lucruri de văzut și de făcut, dar cumva tot timpul se găsesc aște destinații mai sus în topul listei. Dar merită să-i dați încredere și să o puneți chiar acolo sus pe lista de destinații, indiferent dacă aveți fire de voiajor, gurmand, poet, pictor, ori amator de plajă.

Bineînțeles că peninsula abundă în destinații istorice, mai ales medievale dar nu numai, însă, așa cum spun călătorii încercați, drumul e o destinație în sine. Iar o plimbare cu mașina prin Normandia e atât de frumoasă (când nu plouă) încât îți vine să lungești drumul și te enervează GPS-ul care îți găsește mereu cea mai rapidă rută.

În Caen, zidurile castelului lui Guillaume/William Cuceritorul sunt la fel de impresionante ca pe vremuri. Orașul practic înconjoară castelul, dar pe vremuri a avut o fortificație separată, și nu de puține ori s-au aflat în mâini diferite. Cele două mănăstiri, Abbaye des Hommes, respectiv des Dammes, plus centrul istoric completează destinațiile. Opriți-vă și la memorialul parașutiștilor englezi…

Carnea de vită normandă, provenită de la vacile cu pete albe și maro care pasc pajiști sărate, este considerată un reper de calitate în Franța. Și din experiența mea, poate rivaliza fără nici un fel de probleme cu cel mai bun Angus: extura sa fină și echilibrul între frăgezime și aromă o fac ideală pentru fripturi sau pentru tartar, bineînțeles alături de un cidru sec.

Un alt produs emblematic este Camembert-ul de Normandia, unul dintre cele mai celebre brânzeturi franceze, atât de cunoscut încât practic ”camembert” a devenit substantiv comun. Crearea sa datează din secolul al XVIII-lea, iar în varianta tradițională, brânza este maturată în mici cutii de lemn, ceea ce îi păstrează aroma intensă și cremoasă. Orice magazin alimentar are o selecție generoasă, dar merită să mergeți la un fromager specializat.

Falezele de la Etretat își păstrează sălbăticia și frumusețea aspră care au inspirat generații de scriitori și pictori. O bună parte din nuvelele lui Maupassant se desfășoară în această zonă. Azi e o destinație foarte la modă, cu mii de oameni zilnic care se lungesc pe pietrele rotunde ori urcă cărările abrupte, și trec pe lângă urmele de cazemate ale Zidului Atlanticului…

După o zi petrecută lângă mare și în vânt, merită să ne aplecăm mai în detaliu asupra unui pahar de cidru normand. Foarte diferit de băuturile similare fabricate comercial, băutura se obține prin fermentarea lungă a mustului din mere dulci, acre și amare, echilibrate cu grijă. SUnt zeci de soiuri de mere folosite în acest proces. Mustul este lăsat să fermenteze luni întregi, uneori chiar un an, iar unele cidruri sunt maturate în butoaie de stejar pentru a căpăta note mai complexe. E disponibil sec, demi-sec ori dulce, și poate avea între 4 și 8% acool. Cam orice supermarket are o selecție bogată, dar și aici merită mers la micii producători. De obicei unde e cidru, găsim și Calvados, distilatul obținut din ciddru de mere și/sau pere.

La Bayeux mi-am îndeplinit un vis din copilărie, de pe când eram elev și învățam din manualele de Istorie Universală despre cucerirea Angliei și bătălia de la Hastings, privind cu uimire la ilustrațiile ce înfățișau scene de pe tapiserie. Ei bine, tapiseria în sine e un document-unicat, o adevărată poveste (ori bandă desenată) de acum o mie de ani. Desenele sunt atât de vii, cu o mulțime de detalii ascunse, de la expresii ale fețelor soldaților, la animale, detalii de arme și armuri, inclusiv velele bărcilor ori harnașamentele cailor… În 57 de scene e cuprins unul din cele mai importante capitole ale istoriei Europei. Țineți cont că din această toamnă va fi expusă la British Museum timp de doi ani, cât timp se va renova muzeul din Bayeux.

Vorbind de istorie, din Bayeux am făcut un scurt drum până la Omaha Beach. Tot un loc încărcat de emoție, o altfel de emoție…. Cam tot litoralul respectiv e presărat cu relicve ale D-Day, și fiecare sătuc ori faleză are o poveste despre luptele grele duse atunci. Pe plaja numită codificat ”Omaha Beach”, alocată contingentului american pentru debarcare, au fost cele mai grele lupte, fiind nevoie de peste 14 ore pentru a fi stabilizat capul de pod. Acum plaja e tăcută, dar cu puțină imaginațe, poți vedea cazemate și buncăre în locul căsuțelor cochete, avioane în lcul zmeielor și bărci de asalt în locul mormanelor de alge….

Seara, am descoperit surprinzătoarea bere normandă. Deși regiunea e cunoscută mai ales pentru cidru, microberăriile locale produc beri blonde, roșcate și brune, cu arome de miere, hamei local și note ușor florale. La fel ca și la cidru, cam orice supermarket e bine aprovizionat, însa sunt mult mai greu de găsit odată ce ieși din Normandia.

Mont Saint-Michel este locul acela care arată bine în poze chiar dacă nu știi să folosești un aparat foto, și indiferent de vreme. De fapt, un pic de ploaie și mare agitată sporește și pune în valoare măreția locului. E atât de fotogenic totul, încât nu te poți opri din pozat. Bineînțeles, așteaptă-te ca în orice moment al zilei să mai fie încă câteva mii de oameni care fac același lucru, și se opresc în aceleași locuri să pozeze…. Locul stă și acum, la fel ca și cu secole în urmă, suspendat cumva între pământ și mare, aparținând niciunuia, poate doar Cerului..

Normandia nu e doar o regiune de vizitat, ci de trăit prin toate simțurile. Nu te grăbi, fiecare loc de aici are o poveste. Mie, Normandia mi-a spus povestea răbdării și curajului, și a frumuseții simple. Da, e la capătul Europei, și merită traversată Europa pentru asta.