Uneori, influența unui om asupra vinului este atât de mare încât ajunge să definească o epocă. Michel Rolland a fost unul dintre acei oameni. Iar dispariția sa recentă nu înseamnă doar pierderea unui mare oenolog, ci finalul unei perioade în care vinul a devenit mai deschis, mai global, și probabil mai popular, pe buzele mai multor oameni.

Pornit din Pomerol, Rolland a construit ceva ce astăzi pare normal: rolul de consultant internațional, rol pe care l-au emulat probabil sute de oenologi, pe plan internațional dar și local. A lucrat cu sute de crame din întreaga lume și a contribuit la apariția unui stil recognoscibil — vinuri mai coapte, mai rotunde, mai ușor de înțeles. Da, au fanii lor, precum și detractorii lor, dar nu putem ignora că orice discuție despre vinurile roșii moderne trebuie să-l includă ca reper.

Pentru mulți consumatori, acesta a fost primul pas real în lumea vinului de calitate. Rolland a susținut ideea că vinul trebuie să ofere plăcere. A încurajat maturitatea deplină a strugurilor, extracția mai intensă și folosirea baricului — lucruri care astăzi sunt aproape standard. Criticat de unii pentru uniformizare, apreciat de alții pentru că a ridicat nivelul global, adevărul e simplu: fără el, vinul modern nu ar arăta la fel.

Chiar dacă nu a fost direct prezent în multe proiecte locale, influența lui se simte clar și la noi. Mai ales după 2000, odată cu modernizarea cramelor românești, stilul vinurilor s-a schimbat vizibil: mai multă expresie și fruct, texturi mai rotunde, vinuri gândite și pentru consumator, nu doar pentru somelieri și tradiție.

În multe feluri, această direcție urmează exact filosofia lui Rolland.

Astăzi este la modă să vorbim, despre terroir, identitate și autenticitate. Dar aceste conversații există și pentru că cineva, la un moment dat, a împins lucrurile înainte.

Michel Rolland nu a făcut vinul mai banal, l-a făcut mai accesibil. Iar asta a schimbat tot.