Vinurile alea bune
Vinurile bune nu sunt rezervate pentru a incununa neaparat o masa somptuoasa, pentru a fi scrutate in cadrul unor verticale, ori pentru degustari cu sprancene ridicate si invartiri savante de pahar. Vinurile bune nu trebuie neaparat notate, judecate, categorisite si insemnate. Vinurile bune nu se servesc neaparat la sarbatori mari, ocazii speciale, preparate deosebite sau momente prestabilite. Si mai ales, vinurilor bune nu le sta bine singure, ci neaparat in compania altori vinuri bune.
Risipa, ziceti? se amesteca aromele? nu le putem identifica individualitatea? se pierde subtilitatea? nu le putem urmari in evolutie? nu e conform normelor, standardelor si recomandarilor specialistilor? Poate, zic eu. In acelasi timp, standardele si recomandarile pot sa faca orice, doar sa dea un sentiment de bucurie si convivialitate nu. Daca momentul o cere, de ce sa stam cu ochii pe termomentru sa ajunga vinul la temperatura specifica, sa numaram minutele de decantare ori caudaliile (cine stie ce-s alea), sa-l plimbam exact de trei ori si jumatate prin gura inainte de a-l inghiti?
platouri cu gustari
Pai ce-a fost vinerea trecuta numai degustare organizata nu se poate numi. Magazinul din colt, cu vitrine largi si luminate arata foarte primitor in penumbra inserarii; primul lucru pe care l-am vazut cand am intrat a fost o frapiera uriasa din care se iveau nervoase cateva gaturi de sticle subtiri si albe; pana sa ma orientez, ma trezesc cu un pahar de sampanie (da, sampanie!) in mana: Canard-Duchene Brut. Din spate fac cu ochiul niste platouri carora le voi tine companie toata seara.
Canard-Duchene NV
In frapiera se ocupau cu topirea ghetii vreo sase sticle: un Dourthe Grand Terroirs 2010, un Alb de Ceptura 2010 de la Unicom (tata lu’ Davino), si vreo doua ciudatenii: Cuvee des Conti de la Tour des Gendres, Bergerac, si un italian ratacit –Ca’De’Na’ Soave Classico, Domini Veneti. Scurt pe doi: tot francezul i-a luat pe toti. Care francez? Primul! De la un francez la o demoisselle –Cuvee Marie Christie 2012, Chateau L’Aumerade: cel mai palid, diafan si transparent rose pe care l-am incercat anul asta.
o colectie de vinuri albe
S-au mai schimbat platourile, au aparut altele mai pline (cumva cele din zona mea se tot goleau 😉 ) si vinurile rosii au inceput sa se goleasca mai ceva ca un stadion dupe ce echipa gazda incaseaza cateva goluri in prima repriza: Clos de Los Siete, Malbec 2009, Chateau Pey La Tour 2009, Domaine Tournon Shiraz 2010! Multe? ohooo, si inca cum! Bune? Dar lucrurile interesante abia stateau sa inceapa, cu un La Croix de Peyrolie 2006, Gerard Depardieu!
atractiile serii
Sincer, pot sa spun doar ca cele mai multe dintre vinuri au fost bune. N-am salvat notite si impresii, nici macar n-am avut cu mine aparatul foto! Noroc cu camera telefonului, ca mi-a amintit ce am facut i nseara respectiva…
Vinul din Cluj 
Nefiind (barbarul de mine!) un amator de vinuri, am degustat cu maxima placere (cred ca de la sampanie ti se trage…) comentariile spumoase, asezonate cu autoironii ce-si trag seva de pe platourile degraba dezbracate (a NU se citi platonice).
Bravo, man!
Merci, ni se (mai) intampla tuturor. De data asta, chiar am comis-o! Am auzit (pe surse), ca pertecerea a continuat pana la niste ore mici de tot…