Sssst, scriu articolul ăsta în șoaptă, că filmul nu s-a terminat încă. Imediat urmează momentul culminant (spoiler alert!), când Andy Garcia și Gloria Estefan se împacă.

E o seară toridă de vară (în măsura în care sunt toride serile de vară la Cluj), iar noi ne uităm la Father of the Bride la un videoproiector, sus pe terasa rooftop. Popcorn, măsline, cheese & crackers, și bineînțeles un vin alb. Dar să nu sărim etapele.

Se zice că nunțile arată adevărata față a oamenilor, datorită inevitabilelor discuții despre ale obiceiurile cărei familii trebuie respectate, cutumele de urmat, eticheta socială, plus un adevărat amraton de pregătiri, întâlniri, oameni pe jumătate necunoscuți, și planificări ce pot să meargă prost. Dacă adaugi factorul de diversitate socială, cu cât acesta va crește, potențialul de conflict e direct proporțional. De aceea nunțile sunt așa bune premise de cărți și filme, datorită tensiunii între tradiții, între vechi și nou, între generații, între presiuni sociale.

La fel și cu vinurile, cele mai bune au o tensiune palpabilă, vibrantă, care creează așteptări, anticipație, scenarii gustative și olfactive, intrigi pe papile și deznodăminte în postgust.

Am deschis un Sauvignon Blanc 2012 de la Crama Bauer la începutul filmului. Nici nu se simt cei 11 ani trecuți peste această etichetă, îmbinând în mod fericit jovialitatea și abordabilitatea unui vin tânăr, cu adâncimea și subtilitatea unui vin pe drumul maturității. Căci maturitatea nu a venit încă, vinul se va mai cizela în anii următori (dacă mai există prin vreo pivniță ori colecție), și va mai căpăta nuanțe și subtilități.

Tehnic vorbind, are culoarea fildeșului vechi, ca niște clape de pian bine lustruite; nas inițial discret apoi vivace, cu lemongrass, ghimbir, apoi note de migdală și ceai verde. În gură apare tensiunea, cu o aciditate înaltă, metalică pe de o parte și note finisate de cheesecake cu lămâie, coajă de portocală și o adiere de piper alb. Corpul e suplu dar cu fibră, ca a unui dansator bine antrenat, ține limba și palatinul în tensiune până la final.

Tot tehnic vorbind, cumva mi-e greu să recunosc că măreața potrivire culinară a fost cu popcorn sărat, măsline și pastă de brânză de capră, dar și vinurile mari merită o doză de umor.