Farmecul coastei dalmate e că poți găsi aproape oriunde o combinație din următoarele elemente: mare, insule, priveliști, vii, mâncare bună și vinuri bune, păduri de pini. Poate că sunt și alte locuri care le îmbină pe toate, însă pentru mine vinăria Kraljevski a fost unul din acele momente când toate lucrurile se aliniază: ploaia tocmai trecuse, lăsând în urmă flotile de nori, drumul până acolo coboară lin spre coastă, mai întâi printre pini, apoi printre vii. De pe un mic platou de la intersecția cărărilor dintre plaiurile de vie, se vede micul orășel, portul, iahturi și vase de croazieră, șiruri de insule în depărtare. Undeva în dreapta, după coline, se văd turlele venețiene din Zadar. Crama e ceva mai în spate, destul de discretă, în spatele terasei generoase gata să primească oaspeții.

Fără să intru în detalii istorice, pe plaiurile respective se face vin neîntrerupt de la 1066. Crama în sine e destul de mică, doar 23 de ha cultivate. Terroirul joacă un rol foarte important: pante domoale, bine drenate, sol argilos cu pietriș dens de calcare, expoziție sud-vestică, și vânturi aproape neîntrerupte.

Pošip e soiul alb cultivat aici, soi tipic coastei dalmate și acestei regiuni. Nu s-a răspândit datorită unor factori geografico-economici, astfel că e greu de găsit în afara regiunii, iar plantațiile sunt foarte fragmentate. Tinde să dea vinuri destul de corpolente, cu aciditate înaltă și conținut alcoolic ridicat datorită acumulărilor mari de zahăr.

L-am gustat în 3 variante: varianta clasică, din 2022, un vin proaspăt, cu note citrice și florale; varianta Prestige, cu batonaj și macerație pe drojdii timp de 4 luni, și varianta baricată. Mi-a plăcut varianta Prestige: cred că versiunea simplă e bună dar prea generică, iar baricul parcă nu i se potrivește, în schimb macerația pe drojdii scoate în evidență niște note de corcodușe galbene supracoapte și miez de alună crudă.

De asemenea, crama mai are și două soiuri roșii croate: Plavac Mali și Crljenak. Primul e lejer și fructuos, ceva în genul Băbească Neagră, pe când al doilea e mai dens, taninos și astringent, similar cumva cu Negrul de Drăgășani, dacă ar fi să fac o paralelă cu soiurile pe care le cunoaștem mai bine.

Crama are magazin bine aprovizionat, cu intrare direct din restaurant, și toate vinurile pot fi degustate (din sticlă!) înainte de cumpărare. Iar restaurantul are o bucătărie autentică dalmată: mult pește, fructe de mare, dar și miel la proțat și brânzeturi maturate.

Și mă mai întrebați de ce revin an de an în Croația?