Noi, oamenii, suntem foarte egoiști când vine vorba de nevoile noastre, vrem totul repede -aici, acum, cât mai simplu, inclusiv când vine vorba de vinuri. În același timp, când e vorba de persoana noastră, solicităm tuturor să ne arate mai multă răbdare, să ne aștepte, să ne acorde timp, poate chiar spațiu, să ne adunăm, să ne pregătim, într-un cuvânt, să arătăm cât mai bine în ceea ce facem.

Mai ales când vine vorba de vinuri, vrem cea mai nouă recoltă, de anul acesta dacă se poate, parcă ar fi o competiție . Dar, în același timp, vrem ca vinul să fie și matur, gata învechit, îmbogățit cu buchet de sticlă, arome fine, texturi catifelate.

Sună contradictoriu? da, știu, și pentru mine la fel. Ce să mai înțeleagă atunci producătorii, cînd consumatorii vor vinuri cât mai recente, și gata mature? Evident, tehnicile moderne de vinificare pot grăbi întrucâtva procesul, și imita cumva notele și textura specifice vinurilor mari învechite frumos. O parte din eforturi sunt lăudabile, însă multe vinuri sfârșesc astfel prin a nu fi nici proaspete, și nici maturate, ci îmbătrânite prematur, ca o piele care a stat prea mult la soare și s-a zbârcit prematur.

Dar mă bucur că mai sunt oameni care au răbdare cu vinul, și cu noi, consumatorii, și ne oferă vinurile când sunt ele gata, nu când le-am bea noi. Iar câteodată avem câte o fereastră în timp, și ne aruncăm ochii în trecut privind prin ochii unor vinuri vechi.

De aceea am răspuns cu bucurie invitației familiei Kripp la reluarea evenimentului tradițional de 1 mai de la Drăgășani, de la Crama Știrbey, tradiție întreruptă între anii 2020-2023, din motive destul de ușor de ghicit. M-am bucurat să regăsesc via, culmile domoale ale dealurilor cu Oltul la picioare, și poate cel mai mult, sentimentul acela că vinul are răbdare cu noi.

Nu vă plictisesc cu desfășurătorul evenimentului, ori cu notițe detaliate de degustare (că n-am!). Am trecut prin alinierea tradițională cu vinurile aflate în oferta curentă a cramei, și chiar și acolo am găsit vinuri pe care unii le consideră venerabile: Sauvignon Blanc 2019? Novac 2018? Merlot 2017? Da, sunt tinere, proaspete, și cu mulți ani în față. Cu atât mai mult m-am delectat cu ”vechiturile”, vinuri de cel puțin un deceniu, uneori chiar și două. Vinuri cât se poate de vii, abordabile, actuale, deloc perimate.

Mă gândesc chiar să-mi schimb abordarea, și să nu mai cer la restaurante ori magazine vinuri de anul acesta ori de anul trecut, ci vinuri din deceniul acesta, ori din precedentul….