Îți trebuie ceva curaj să scrii „Caberlot, vin de garaj”, mare pe etichetă.

Dar nu vă faceți griji, nu e vorba de nici o autobază aici, cu glumele aferente, de vestiar de mecanici de camion.

Aș putea să scriu ceva de aia cu bătrânica, care o ținea în garaj toată săptămâna și ieșea doar duminica cu ea, dar parcă nici asta nu se potrivește.

E genul de vin pe care pui mâna după o dimineață întreagă de tras la talere, de te doare umărul după o sută de focuri. Lași arma în rastel, în ceaun se pregătește gulaș, sticla a stat într-o geantă în mașină, deci e caldă, dar nu prea contează. Surprinzător, alcoolul e bine integrat, arome rotunde, aciditate suficientă.

Băieții (care te-au bătut la scor…) povestesc chestii vânătorești, ție nu prea ți-au ieșit focurile azi, dar măcar ai un vin, și pe moment ești erou. Lasă, că ne iese mai bine la ieșirea următoare…