Rar mai fac vizite la crame, dar când destinul mi le pune-n drum, sau măcar aproape, nu vreau să mă pun rău cu kharma. Consider că, dacă soarta a ales să-mi ducă pașii și anvelopele într-o direcție în care se găsesc crame pe o rază de câțiva kilometri, destinul încearcă să-mi comunice ceva, să-mi dea un ghiont prietenesc. Și cine sunt eu să mă opun semnelor celeste?

Așadar, mai de voie, mai de nevoie (dar mai mult de voie!) am făcut o scurtă escapată la poligonul de la Budacu de Jos să exersez la talere. Ce vreți , hobby-uri bătrânești… dar poate voi face un articol dedicat la un moment dat despre asta. Și Crama Jelna, căci despre ea e vorba, se află doar la vreo 8 km de poligon, nu chiar în drumul de întoarcere, dar nici tocmai un ocol mare, ci doar o mică escapadă. Așadar, am trecut în viteză pe acolo și mi-am luat o selecție de vară.

Disclaimer 1: a nu se înțelege că recomand în vreun fel amestecul între tirul cu arme letale și consumul de alcool.

Disclaimer 2: mi le-am cumpărat, nu le-am primit.

Prima sticlă deschisă a fost această mică alcătuire: un vin ușor, lejer aromat, demisec, 11% alcool, puțin perlat, și ambalat în sticlă de 0.33 cl, cu închidere tip capsulă. Ideal a se servi rece, la meci, la piscină, la terasă, la nuntă, la cină, sau oriunde vrei să deschizi ceva care fâsâie. Mai sunt și alte idei îndrăznețe de packaging a vinului, dar aici mi se pare că au reușit să le nimerească foarte bine pe toate: produsul, ambalajul, eticheta. M-aș vedea cumpărând un 6-pack din acesta.

Apoi, clasica Fetească Regală. Așa cum te aștepți să fie: cu o aciditate care-ți tunde papilele, note ierboase, ceva flori tropicale, corp suplu ca o dansatoare de salsa, și se mișcă la fel de repede prin pahar; note mai coapte pe final, ceva corcodușe galbene și parcă o adiere de gutui timpurii. Poate fi ”de cursă lungă”, dar la fel de bine și de ”cursă scurtă”; e la fel de agreabil la primul pahar și la a doua sticlă.

Îndrăzniți și puneți-l la desert, lângă o tartă acrișoară de caise și zmeură, făcută cu minimul necesar de zahăr, cât să se lege pandișpanul. Ambele vă vor răcori, dar în feluri diferite.

Trecând mai lucruri mai …colorate (nu, nu mai serioase, că și vinul acesta e la fel de jucăuș), ajungem la Pinot Noir. Care are marea calitate că merge servit răcit aproape ca un vin alb. OK, are nevoie de câteva minute în pahar, dar credeți-mă, e crocant, rotund, suplu, cu tanin exact cât trebuie, ceva textură, note de cireșe timpurii, rodie și ice tea. L-am încercat alături de un preparat de vară: conopidă pane cu sos de iaurt și ierburi provensale. Dacă mai rezistă sticla, e bun și a doua zi.

Așadar, dacă vă plictisiți într-o sâmbătă oarecare, scoateți arma din rastel, dați o fugă vreo 2 ore la poligon, goliți vreo 6 cutii de cartușe, și apoi deschideți o Jelna rece. De care vă place.