O cabană la munte nu e neapărat primul loc care îți vine în minte pentru degustat niște vinuri fine. Odată, ambianța parcă nu te predispune, e… pur și simplu prea multă natură sălbatică și spectaculoasă. Parcă aventurierul din noi nu se împacă bine cu senzația de răsfăț și tihnire dată de degustarea unui vin.

Apoi, aspectul logistic: vinurile trebuie transportate pe mune, în bune condiții, de obicei cabanele montane nu stau tare bine la capitolul recuzită de degustare (pahare, decantoare, răcitoare, câteodată chiar și un tirbușon abia cu greu găsești).

Nu în ultimul rând, în imaginarul colectiv, la foc de tabără parcă se stă cu bere, țuică și chitară, nu neapărat cu vin și decantor. În plus, mirosurile specifice de cabană (fum, lemn uscat, rășină, …bălegar…) nu reprezintă tocmai condiții ideale.

Dar hai să nu ne mai plângem atât, că e frumos la cabană, și e păcat să nu bem niște vinuri bune acolo, cu toate …adversitățile mai sus enumerate. Ce probleme au unii…

Deci ce vinuri recomand să luați pentru un weekend de vară la munte:

-un alb ușor, zvelt și acid, acesta va fi vinul de răcorire când veniți din drumeție, plini de transpirație, năuci de soare, beți de frumusețe, amețiți de mirosul de pajiște. Eu am optat pentru un cupaj de Muscat Ottonel și Fetească Regală de la Crama Jelna, acid și vioi, incisiv, dar suficient de aromat ca să-l facă abordabil. Practic, te trântești cu rucsacul pe banca de lemn din fața cabanei, te ștergi bine de transpirație, desfaci vinul de la rece și torni în paharele tuturor, și apoi oftezi adânc;

-un alb ceva mai corpolent, mai rotund, mai dens (dar nu prea). Aici deja ți-ai luat un tricou uscat, grataragiul de serviciu trebăluiește în jurul cărbunilor și lemnelor, v-ați așezat în jurul unor gustări (niște burduf? niște șunculiță ciopârțită din topor? niște vinete făcute abia ieri dimineață? smochine proapsete, ajunse cine știe cum aici?). Priviți tihnit cum se lasă soarele peste creastă, povestiți despre traseul de dimineață, exagerați cu descrierile și faptele de vitejie, vă amintiți de anul acela când v-a prins ploaia în poiană… Vinul e numai bun să dezlege limbile, dar să nu acapareze conversația: un Greco de la Janare, rotund ca mușchiul sub piele, corcodușe și pere tinere, miros de fâneață și cimbrișor uscat, aciditate bună, și un final ușor piperat;

-deja s-a stins jarul, s-a lăsat seara, urmează Perseidele, vinul roșu a fost păstrat pe final. Căldura de peste zi s-a risipit, chiar e vremea de luat o bluză, dar vinul ne încălzește din interior, că are spre 15% alcool. Densă, aproape gemoasă, această Fetească Neagră de la Alira, cu tanini bolovănoși, pârjolită de soarele neiertător al Dobrogei …dar la munte e bine și răcoare. DUpă al treilea pahar chiar se văd stelele căzătoare, unal din ele îmi face cu ochiul…