Când spunem Soave, cel mai adesea ne referim la vinuri albe, proaspete, florale, așa numitele ”vinuri de vară”. Însă soiurile Garganega și Trebbiano pot da și vinuri mai complexe, mai fine și elegante, fără a-și pierde prospețimea.

Iar din marea familie a vinurilor din Soave, cel de față este probabil un exemplu clasic de note vioaie de flori de salcâm, iasomie, ceva ceai alb, peste un corp cu ceva fibră, textură, și mai ales cu o mineralitate salină pe final. Altfel spus, este ceva mai mult decât un vin de răcorire, mai ales că anotimpul nu prea ne mai permite; eu l-am încercat lângă gogoșari copți la tigaie, brânză halloumi, și sos de iaurt cu lămâie și verdețuri.

Iar nota aceea de mineralitate de pe final m-a dus cu gândul la mirosul de pulbere, ”gunpowder” cum zic englezii, care îți rămâne impregnat pe mâini după o dimineață lungă de tras la talere. Adică, începem cu note florale, iar postgustul e de praf de pușcă!