Ro Wine, (probabil) cea mai bună ediție

În peisajul destul de aglomerat al evenimentelor autohtone despre vin, indiferent cum s-ar numi ele (târguri, festivaluri, masterclass-uri, etc), Ro Wine a reușit să se detașeze bine de restul jucătorilor. Mă feresc să folosesc termenul de ”concurenți”, deoarece cred că mai e mult până când să fie sautrată piața și să ajungă să concureze cu adevărat pe același public. Cred că încă e mare nevoie de astfel de evenimente care să pună în contact producătorii/comercianții cu clienții/comercianții, indiferent cum s-ar numi.

Ca dovadă cu doar un weekend înainte de acest eveniment, a avut loc unul similar în București, adresându-se cam aceluiași tip de public, iar ambele au fost foarte vizitate și apreciate. Îmi aduc aminte (fără nostalgie!) de vremurile când exista defunctul GoodWine și …cam atât… Astăzi beneficiem de un asortiment frumos și în creștere de evenimente locale, regionale și naționale, unele nișate, altele mainstream. Da, mai e mult până departe, până să ajungem să avem un Vinitaly sau ProWein autohton …dar hei!, să ne uităm și în urmă din când în când.

Iar RO Wine se detașează destul de evident de celelalte evenimente, cu cele 2 ediții în București și una în Cluj. Fiind prezent la toate edițiile, cât și la alte evenimente de profil, îmi dau seama că deja constrângerile principale au început să fie legate de capacitatea locațiilor de a gestiona volumele de public. Cu un upgrade judicios făcut în ceea ce privește spațiile de desfășurare, și păstrând poziționarea actuală, Ro Wine ar putea să devină un reper semnificativ în calendarul producătorilor și importatorilor europeni și nu numai, chiar la nivel sud-est european..

Dar până atunci, să vorbim despre vinuri.

Producători locali. Aici m-am dus mai degrabă să încerc noutăți și să confirm vinuri încercate la alte ediții, decât să le iau la rând pe toate cele expuse. Per total, producătorii și-au dat silința să adapteze vinurile prezentate, atât clasice cât și concepte noi, și să interacționeze cât mai bine cu publicul (cât a permis spațiul și înghesuiala). Am remarcat următoarele, fără o ordine anume:

–Balla Geza: acest producător din Miniș, cu vinuri cunoascute de toți, dar cu o comunicare cumva ”sub radar”, mi-a adus cele mai frumoase satisfacții gustative. A reușit să aducă atât vinuri proaspete (Sauvignon Blanc 2024 și Cadarcă Rose 2024), cât și clasice: Furmint 2019 și Cabernet Sauvignon 2016…

–Domaine Dumetrier: l-am remarcat de vreo 2 ani, dar acum îl văd cu gamă completă, cu vinuri bine făcute, și cu noutăți interesante: probabil singurul Mourvedre românesc, și Negru de Drăgășani din Dobrogea (v-am mai zis că pentru mine soiul acesta ar trebui să fie port-drapelul viticulturii românești, nu Feteasca Neagră?)

–Crama De Matei a făcut un ”takeover” asupra fostei Crame Meninni din Drăgășani, de la care remarcasem mai demult vinuri interesante, mai ales un Negru de Drăgășani. Acum acestea se poziționează ca o gamă nouă, Olterra, în noua formulă; am gustat o Crâmpoșie, o Fetească Regală, și un Negru de Drăgășani. Aș urmări cu interes acest conglomerat (Vintruvian) care încet-încet își construiește un portofoliu de crame din cele mai biune regiuni din țară;

-Caii de la Letea, fratele (sau vărul?) celor de mai sus, a adăugat în gama Princeps un Aligote Reserva foarte interesant, și un Pinot Noir. Am auzit și de un spumant din Aligote, metoda tradițională?

–Davino rămâne pentru mine reperul de constanță în calitate. Purpura Valahică 2020 și Domaine Ceptura Rouge (Eleve) 2019 sunt impecabil executate. Am auzit discuții despre o refacere a gamelor și schimbări la nivel de etichete? Repoziționare a DCR? ”să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!”, vorba clasicului..

–HB Wine, un nou producător din Miniș, cramă mică, atenție la detalii, Pinot Noir și Cabernet Sauvignon bine făcute, potențial de învechire, de urmărit.

Importuri. Multe, etichete noi, chiar game noi, efectiv n-ai cum să le testezi pe toate.

Bulele sunt peste tot, oriunde mă întorceam era prosecco, cava, spumante (mai puțin champagne, e adevărat..) Cred că ”bula” spumantelor încă va mai crește, piața încă nu s-a săturat și va mai absorbi cam tot ce ”toarnă” producătorii și importatorii, doar bule să fie…

La soiurile roșii, Malbec-ul e regele, e într-un vârf mondial de popularitate, lucru pe care l-am observat și la evenimentele internaționale. Au fost prezente câteva exemplare excepționale.

Italia -și mai ales Sicilia- e un izvor nesecat de ivnuri interesante; am descoperit în premieră niște soiuri despre care abia citisem câte ceva.

Vinurile americane sunt insuficient reprezentate pentru ce pot oferi; am gustat câteva exemplare clasice de la Kendall-Jackson. Nimeni nu se va sătura vreudată de un Cabernet bun.