Suntem în sezonul acela în care traversăm în timpul zilei minim trei anotimpuri, ne trezim și ne culcăm pe întuneric, iar stările sufletești și nivelul de energie sunt puternic influențate de zilele cu ceață ori diminețile însorite.

Ne simțim bucuroși și melancolici, câteodată de mai multe ori în aceeași zi, ne vine să purtăm mânecă scurtă dar și căciulă, ne punem ochelari de soare dar ne și înfășurăm în pătură. Cafeaua nu e numai pentru trezire, ci și să ne încălzească, ne preocupă nivelul de vitamina D, orice e cu ”pumpkin” ne face cu ochiul.

E perfect acceptabil social să-ți iei paltonul direct peste maieu, și bocanci asortați cu pantaloni de in, iar în buzunare ai în acelși timp șervețele de nas și cremă de soare…

În acest haos fermecător și pitoresc, anotimpul meu preferat, mi-am adus mica contribuție la dezordinea autumnală și am potrivit un vin roșu la legume gratinate. Vinul în sine e o dezordine fermecătoare de Carignan, Garnatcha, Syrah și Merlot, și vine din Priorat, o zonă viticolă din Spania pe cât de obscură pe atât de căutată, ce a dobândid un status aproape de cult, fiind cât se poate de inospitalieră cu agricultura (numele vinului vine de la pietrele din sol).

Dar vinul e departe de a fi obiect de venerație, e ceva cât se poate de abordabil, de viu și asertiv, alternând note de fructe negre cu unele cărnoase ce aduc a chorizo și roșii uscate, peste un corp ferm, musculos, cu tanini bine reliefați și final aromat, prelung, ce aduce a ceai rooibos.

Mulți ar zice că am stricat bunătate de vin roșu pe niște legume, dar eu vă zic să vedeți dincolo de conopidă, de dovleac, de varza de Bruxelles, să vedeți împerecherea sublimă de arome, modul cum se completează notele fructate cu cele afumate, taninii cu brânza caramelizată, aciditatea cu uleiul de măsline, și toate se unesc într-un umami gri-albăstrui.