Aeroportul e o bulă suspendată în timp . Fiecare minut și oră de așteptare are o durată diferită pentru cei care îl tranzitează cu o fracșiune din existența lor. Vastul spațiu e totuși neîncăpător, culoarele imense sunt înghesuite de o parte și de alta de pereți de sticlă strălucitori și colorați, care divizează spațiul și dau un sens celor de o parte și de alta. Niște bule într-o bulă. Baruri, restaurante și cafenele. Culorile și lumina contrastează cu gri-ul pistei și albul monoton al tunelurilor, murdărite de ploaie.

Scaune și mese de toate formele, ovale sau înalte, drepte sau primitoare, oferă o umbră de confort în contrast cu băncile metalice de pe coridoare. Zeci de accente și de voci mă înconjoară. Engleză cu accent românesc și română cu accent englezesc. Minimum cinci accente românești diferite, de la cele tărăgănate la cele guturale ori repezite . Engleză cu accent german sau olandez. Ceva limbă slavă, vie și animată. Oamnei tastând furios pe laptop cu cafeau rece lângă, ori cupluri apatice șezând cu sacoșa între ei și privind absent telefoanele. Tresar scurt la câte un anunț de megafon și apoi cad iar în apatie.

Îmi iau o cafea și o apă și mă uit la paharele de spumant aliniate deasupra barului: niște bule într-o bulă mai mare. Lângă mine e zona fumătorilor, separată de un perete de sticlă: altă bulă, într-o bulă, etc.

Fete în maieu de firmă și colanți, cu perne de zbor la gât contrastează cu domni în sacouri burtoase. Ceasuri originale și ceasuri fake la încheieturi. Huse sclipitoare de iphone și serviete de piele. Anul acesta sunt la modă gențile tote față de ghiozdane. Câte un grup de persoane de etnie și vârstă incertă, împingând cărucioare supraîncărcate.

Un grup gata de vacanță, îmbrăcați ca și pentru vremea de la destinație, se cinstesc cu un pahar înainte de zbor, să intre deja în atmosferă. Râd zgomotos, băieții cu beri, fetele cu câte un pahar de prosecco; sunt subțirele și cu urme recente de bronz, semn că nu a trecut mult de la ultima vacanță însorită.

Fata de la bar, drăguță dar machiată excesiv, privește absentă. I se vede oboseala în colțul ochilor; pentru ea suntem decoruri vorbitoare. Privește absent prin geamul imens din spate, spre avioane. Poartă o bijuterie mică în formă de avion la gulerul cămășii bine ajustată pe bust.

Poate totuși îmi iau și eu un prosecco, cafea am băut destulă și nu mai am ce să mă trezesc. Afară ploaia spală geamul și avioanele. Da, cu cardul vă rog, mulțumesc, zic cu ochii la micuța insignă cu avion. Dincolo de geam e un avion mare, pe care îl văd printre bule.