Se ia un oraș cu un centru vechi renovat, păstrat și pus în valoare, gen Sibiu. Se adaugă o cetate pe deal, cu panoramă asupra orașului, gen Brașov (sau Suceava? ). Se presară un pic de farmec baroc și Art Nouveau gen Oradea sau Arad, sau chiar București. Și de-a lungul orașului vechi se pune un râu navigabil, cu poduri pitorești, terase, și vaporașe de agreement din oră-n oră. Gen Timișoara. Toată alcătuirea se pune între munți, vizibili din toate clădirile mai înalte din oraș, cum e Râșnovul ori Zărneștiul. Ori Sinaia.

Asta e Ljubljana. N-ai cum să nu iubești orașul acesta care pare făcut din cărți poștale și colțuri „instagramabile”. Plus că se mănâncă și se bea bine, și sunt destule de făcut.

Prin centrul vechi, ca oriunde, e rost de plimbare, dar vă recomand să luați unul din vaporașele care fac curse regulate de o oră. E o modalitate inedită de a vedea colțurile verzi ale orașului, de a vedea oamenii relaxându-se …și de a bea o bere bună. Chiar bună.

Se poate urca ulterior sus la cetate, și apoi o masă la terasele de pe malul râului. Încercați o foccacia cu aluat negru de cărbune și prosciutto (sau pršut) proaspăt. Altfel, bucătărie internațională europeană, paste, burgeri, salate, crispy, etc. Dar nu ratați prăjitura kremšnita, ardelenii știu de ce.

A doua zi, o excursie la lacul Bled nu vă ia mai mult de o oră pe autostradă. Așteptați-vă la cozi la parcare și trafic pietonal aglomerat acolo, cam ca și la Sinaia ori Călimănești. Dar comparațiile se opresc aici, căci Bled e un mic rai pe pământ, cu apă albastră, piscuri de munți, o insulă cu biserică în mijlocul lacului,  bărci tradiționale de lemn, castel pe un vârf deasupra, zeci de kilometri de trasee de drumeție și bicicletă. Terasele sunt puține, prețurile mari, cicliștii și alergătorii omniprezenți, familii și camperi, și liniștea peste tot.

Tot aproape de Ljubljana e peștera Postojna, tot cam la o oră cu mașina. Cea mai mare peșteră din Europa își merită prețurile piperate, căci e o experiență de neratat. Se coboară cu trenul electric, și apoi pe jos prin zeci de galerii, în total mai bine de două ore care trec foarte repede. Inclusiv un oficiu poștal subteran, singurul cred, și mini-dragoni de peșteră care trăiesc o sută de ani.

La vinuri de vară, Malvazija e regină, e peste tot, la pahar sau la sticlă, cam ca și Feteasca Regală de la noi. Așteptați-vă la variații semnificative la prețuri și calitate, iar pentru pretențioși alegeți un spumant. Prețurile sunt oricât între 5 și 50 euro sticla. Mie mi-a plăcut un producător local, dar sunt la început cu înțelegerea acestui soi, și voi mai reveni pe subiect.

Deci, boss, bem și noi o bere în Ljubljana?