Văd de la fereastră micul port cu bărcile înșirate ca niște mărgele în jurul unui oval aproape perfect, închis la capete de diguri masive din pietre roase de valuri. Stau la ultimul etaj, al doilea, într-un apartament cu ferestre largi și obloane de lemn spre port, al unei clădiri venețiene de secol XVIII. Peste tot în jur clădirile și locurile au straturi peste straturi de istorie și personalitate.

Zugrăveală europeană, peste văruială iugoslavă, peste tencuială solidă barocă imperială, peste frescă venețiană… Aici totul are multiple identități. Pe aceeași frecvență de radio auzi un post sloven ce difuzează muzică și reclame în italiană, și din când în când intră peste el știrile croate. Meniurile pentru turiști sunt tri sau cvadri lingve, engleza și italiana sunt lingua franca, iar în magazinele mai de modă veche și germana și franceza.

Oamenii ăștia au făcut comerț de multe sute de ani, idiferent de regim și stăpânire, de direcția vântului și moneda acceptată. Pe vârful dealului abrupt, niște turnuri crenelate, în stilul fortificațiilor venețiene, în stilul vizibil peste tot de-a latul estului Mediteranei. Turnurile sunt orientate spre peninsulă, cu spatele la mare, să apere orașul de atacuri dinspre continent. Și portul în jurul căruia trăiește orașul.

Acum vile cochete, apartamente de închiriat și magazine populează vechile clădiri ale depozitelor, magaziilor și conacelor de negustori bogați. Dar și turismul e o marfă, scumpă și perisabilă, dar profitabilă, și localnicii o tranzacționează bucuroși. Chiar și pe booking.

Am ales o Fetească Regală de la Avincis, ce e mai mult decât pare, să întregească cumva ansamblul cultural-culinar. Textură densă, ușor aspră chiar, vioaie sub o aciditate înaltă, construiește note coapte de corcodușe de vară și piersici tinere, lângă fân cosit și flori de tei. Are suficientă personalitate și stăpânire de sine să stea lângă o caponata de ton cu măsline, făcută iute la tigaie, și sardine locale în sos de lămâie.