Mediterana e o lume. E un alambic uriaș în care se varsă râuri de popoare, limbi și civilizații. Se amestecă și apoi se revarsă înapoi peste cele trei continente careo mărginesc.

Dar, departe de mijlocul ei, e o fundătură, o alee cu un capăt care nu mai duce nicăieri. Aleea e Adriatica, iar capătul ei e în acest golf larg, între peninsula Istria și Veneția. Orașul vecin se numește chiar Capodistria, sau Koper pe slovenă.

Aici, în acest cul-de-sac, marea și curenții au împins marinari duși de vânturi spre nord, din golf în golf, pe coastă și prin lagune. Greci, iliri și dalmați, apoi celți, latini, lombarzi și bizantini, s-au strâns spre acest capăt unde continentul întâlnește marea și unde drumurile comerciale ce traversează Alpii Iulieni se întâlnesc cu cele ce traversează Mediterana și apoi Adriatica. Venețienii, negustori de-o jumătate de mileniu și-au întemeiat aici imperiul comercial și l-au apărat de diversele regate și imperii din nord ce căutau ieșire la mare, și apoi de turci, ce căutau o poartă spre Europa Centrală.

Austrieci și unguri și-au lăsat urmele, inclusiv în numele zilelor săptămânii; italienii au lăsat un vocabular bogat, mai ales negustoresc, iar croații și slovenii cuvintele de zi cu zi. Apoi negustori din zeci de colțuri ale Levantului au pus și ei câte ceva straturi: neapolitani, greci, turci, catalani, și chiar francezi.

Zona este și va fi o poartă spre mare, acum a Sloveniei, dar de fapt a întregii Europe Centrale. Un buchet de fire de autostrăzi se întâlnesc aici, aducând marfa cea mai circulată în zilele acestea: turismul. Marfă scumpă, pretențioasă, și perisabilă. Dar nu numai, marile porturi din zonă -Rovinj/Rovigno, Koper/Capodistria, Trieste/Trst- înghit flămânde sute de containere pe zi, hrana unui continent ce neobosit consumă încontinuu.

În micile golfuri din Piran/Pirano și Portoroz/Portorossa, acum pentru iahturi, bărci de agreement, croaziere și feriboturi, este în continuare activitate febrilă, chiar sub soarele toropitor al amiezii.

Ce aș mai putea aduce nou peste atâtea straturi de istorie, decât …Ceva Nou, de la Crama Bauer. Note intense de soc, salcâm și iasomie, o bază minerală ce susține un corp suplu, ușor curgător, iar finalul e crocant, proaspăt. Merge bine cu dovlecei la grill și Ajvar. Blagi sau Ljuti, după preferințe.