Corcova, intre sticle si flori
Sticlele de vin si glastrele cu flori rareori se gasesc impreuna in acelasi magazin, insa inspiratia si bunul gust le poate crea un cadru comun. Aceasta a fost atmosfera degustarii de vinuri Corcova, desfasurata printre culorile si vazele Florariei Olandeze.
Domeniul de 55 ha achizitionat in 2005 a scos pe piata primele vinuri anul trecut: un cupaj rose, un cupaj rosu si un Cardonnay. In acest an si-au imbogatit paleta gustativa cu Pinto Noir si Shyrah. M-am intalnit destul de putin pana acum cu vinurile produse de Roy&Damboviceanu, asadar prezentarea si degustarea pe care au oferit-o a reprezentat o ocazie optima sa „adulmec” oferta.
Rose Magnum a deschis seara ca welcome drink, cu o culoare de trandafir tarziu, atac intepator-acid si un corp suculent, bogat in arome de capsuni, prune de vara si ceva nucsoara. Postgustul usor citric ii ofera o senzatie racoritoare, easy-drinking.
Chardonnay-ul a trecut usor neobservat, umbrit de aciditatea si fructele precedente. Au iesit repede in evidenta notele de tei si pere, iar gustul contine o eleganta tenta minerala. Totusi, mi se pare destul de sarac acest Chardonnay, nu etaleaza bogatia si diversitatea aromelor florale specifice soiului. Chiar si fara defecte evidente, risca sa se confunde intre alte vinuri comune. Poate acestui soi alb nu-i prieste Oltenia…
…ceea ce nu pot spune despre clasicul cupaj bordelez de Cabernet/Merlot. Ambele componente sunt frumos imbinate, Merlotul aduce nasul de visine tinere si ceva piper, corpul Cabernetului etaleaza fructele rosii clasice pe tanini barbatesti, iar baricul adauga o nota cremoasa, de Bailey’s Cream. Cam prea multi tanini pentru mine, insa altfel bine construit, fashionable.
Pinot Noir e un soi pe care-l percep dificil, si nu stiu sa-l apreciez probabil la adevarata valoare. Nici cel prezentat nu m-a „emotionat” in vreun fel, n-am gasit nici catifelarea proverbiala, nici celebrul iz de menta.. But that’s just me.
Shyrah-ul a incheiat suita. Desi preveniti fiind de d-nul Damboviceanu asupra culorii intense (datorita particularitatilor solului), nu m-am asteptat sa gasesc acea nuanta de violet-bordo intensa, cerneloasa, cu adancimi si nuante, care aproape se impregneaza in sticla paharului. M-a facinat paralelismul picioarelor lungi si lenese, baricul fin integrat, nucsoara si cimbrul presarate prin gust, si finalul de ciocolata amara.
Prezentarea a suferit de anumite poticneli si intarzieri, puse in umbra repede de d-nul Damboviceanu. In calitate de gazda si prezentator, a trecut in revista vinurile prezentate, istoricul si intentiile de viitor ale cramei, si a raspuns la intrebari. Altfel, atmosfera placuta, degajata si interactiva, lume „hip”, nimic de zis. Aici am gasit o recenzie care mi-a luat-o inainte.
Abia astept sa-i regasesc si la Cluj in Noiembrie.
Vinul din Cluj 
Subscriu la parerea despre Chardonnay.
P.S. Iar am fost in contratimp: eu spre vest si tu spre est 🙂