Austria in patru pahare -partea I
Vinurile din Austria nu-mi erau cunoscute deloc. Surprinzator, avand in vedere apropierea geografica, culturala, precum si faptul ca Austria nu e tocmai un newcomer in materie de vinuri. De aceea m-am bucurat cand mi s-a oferit ocazia sa ajung la niste sticle.
A fost o selectie dificila, presat fiind pe de o parte de restrictiile de spatiu si buget, si pe de alta parte de dorinta de a incerca vinuri dintr-o paleta cat mai larga. Ca intotdeauna, site-urile foarte bine documentate ale magazinelor de specialitate au fost de mare ajutor; am acordat incredere optiunilor consumatorilor locali si am comandat patru vinuri -2 albe si 2 rosii, din soiuri diferite, toate incadrate in categoria „most ordered” la magazinul respectiv. Ca sa fiu sincer, am fost influentat si de reducerile aplicabile la anumite vinuri in perioada respectiva. In fine, una peste alta criteriile conteaza mai putin, am patru vinuri din care sa ghicesc spiritul Asutriei (plus doua portugheze ca bonus, dar despre acelea alta data). Le-am abordat alternativ, cate un alb si rosu, in ordine absolut aleatorie.
Prima mana e jucata de un Zweigelt din 2010, produs de Weingut Brundlmayer. Soiul Zweigelt a aparut in primii ani ai secolului XX ca 
o incrucisare intre soiurile St. Laurent si Blaufrankish, realizata de Dr. Zweigelt intr-o podgorie din regiunea Kamptal. Producatorul vine din orasul Langenlois, care este centrul regiuni viticole Kamptal, aflata la nord-vest de Viena; Willi Brundlmayer, vinificatorul, si-a castigat o oarecare faima pe plan local prin vinuri indraznete, ce se indeparteaza oarecum de traditia locului.
Sticla si eticheta nu ies in vreun fel in evidenta -clasicul peisaj bucolic stilizat, plus numele producatorului, soiul si anul; inchiderea este cu screwcap cu un detaliu interesant -toate dopurile poarta in miniatura culorile si stema Austriei.
Am gasit un vin cu o culoare rosie-visinie stralucitoare, limpede, destul de stravezie. Nasul este discret si neintruziv, cu cireasa coapta, macese, lemn verde; dezvolta o prezenta placuta fara sa acapareze atentia si anticipeaza un corp echilibrat. Gustul se bazeaza pe tanini la fel de discreti dar bine punctati; note simple si bine definite: fructe rosii, gem de macese, pe o baza oarecum lemnoasa, uscata. Postgustul este mediu si vireaza usor spre niste condimente intepatoare -cuisoare si nucsoara.
Vinul nu impresioneaza prin corp, arome sau intensitate; mai degraba o senzatie de echilibru atent cantarit si simplitate sincera; un vin care ar fi de consum curent, cinstit si deschis. L-am asociat cu o mancare simpla -salata de paste cu masline si ton; 3 dopuri ca notare. Dintre soiurile romanesti, cred ca se apropie cel mai mult de o Babeasca de la Casa Panciu.
Al doilea vin este un Gruner Veltliner din 2009, soi care a reusit sa iasa dintre granitele Austriei si sa aspire la o notorietate mondiala. Producatorul este Graff Hardegg, din clasica regiune Weinviertel (literal, sfertul cu vinuri) din nord-estul Austriei.
Sticla subtire eleganta, tipica pentru vinuri albe, cu eticheta simpla si aceeasi inchidere cu screwcap „patriotic”. M-a impresionat 
culoarea bogata, intensa, de un galben-verzui plin, asemanatoare cu merele de vara (sau a unei beri lager usoare). Servit la 14 grade, mirosul e proaspat, vegetal, cu note crocante de ardei gras, leustean, soc; este destul de persistent chiar si bine racit. Gustativ se mentie senzatia de prospetime si racoare datorita aciditatii puternice, patrunzatoare; o baza minerala cretoasa sustine accente citrice -grepfruit- si florale -tei, soc. Desi aparent „trag” in directii diferite, componentele se impletesc armonios; in postgust se mentine astringenta si apare o nota amaruie de masline verzi.
Un vin robust, crocant si intens; sta mai bine servit alaturi de mancare decat ca si spritz racoritor (cei 13% alcool pandesc dintre sclipirile verzui); eu l-am asociat cu …slanina afumata si rosii, si nu i-a fost rusine contelui austriac langa afumatura romaneasca; drept urmare i-am dat 4 dopuri si l-am trecut pe lista de achizitii la vara. Ca si soiuri romanesti, cel mai mult s-ar apropia de o Cramposie selectionata.
Va urma si partea a II-a.
Vinul din Cluj 
Pingback: Austria in patru pahare -partea a II-a | Cuvinte despre vinuri baute si incercate