Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Aventuri in Crama Murfatlar


In general ma bucur cand vad noi magazine de vinuri deschise prin oras. In Cluj nu ne putem plange ca ar fi o lipsa de locatii specializate in desfacerea vinului: de la cele cu vinuri vrac, la magazinele proprii ale unui producator, pana la cele 3-4 locatii cu pretentii de vinoteca si oferta pe masura.

Un fluturas venit in posta m-a anuntat deschiderea in apropiere au unui magazin din reteaua Crama Murfatlar, inaugurat cu o oferta -zic ei- imbatabila: la fiecare vin cumparat, unul gratis (vrac, desigur). Mi-a fost in drum, vroiam un vin pentru acasa, era oferta, asa ca l-am vizitat. Pe rafturi erau aranjate cam amestecat sticle din gamele „Ferma Noua”, „Conu’ ALecu”, „Rai”, „Eticheta Neagra”, etc.

Deschid conversatia cu o sticla de 3 Hectare -gama veche; mi se spune ca acelea sunt „vinuri premium”, si ca pretul (17-18 lei) e mult prea mic pentru ce ofera. „Ce e atunci in noua sticla -intreb- si de ce e putin schimbata eticheta?” -„Aaa, aceea e noua gama super-premium, facuta de Razvan Macici, sunt vinuri speciale”; „Dar Razvan Macici a venit in 2011, iar vinurile sunt din 2010”; -„Da, pai inca din 2010 s-a lucrat prin corespondenta, stiti, a dat sfaturi, acum sta la noi cateva luni pe an, dar speram sa-l tinem de tot”. „Si de ce ati schimbat eticheta?” -„Pai 3 hectare va ramane cu eticheta veche, iar gama cea noua -cu eticheta noua!” . Hmm, logic, nu?

„Ok, daca Sable Noble sunt vinuri super-premium, ce sunt acestea (Arezan, Fatum -expuse intr-o vitrina incuiata)?” -„Acelea sunt vinuri limitate, foarte speciale, pentru cunoscatori”. Clar, nu pentru cei ce vin sa puna intrebari…

„Dar etichetele acestea dragute, cu imagini istorice, ce vinuri sunt?” -„Acelea sunt vinuri foarte speciale, facute pentru export,  pentru piata germana, de aceea au acele etichete. Valoreaza cel putin de 3-4 ori mai mult decat pretul actual (17 lei). Se pot si colectiona” . In vitrina respectiva erau niste sticle cu etichete reprezentand gravuri vag istorice, textul scris cu litere gotice: Cabernet  Spatlese, Ottonel Cabinet-Spatlese, etc.

In fine, magazinul bine amenajat, curat, oferta generoasa de vinuri vrac, avantaje care nu compenseaza insa lipsa de coerenta in prezentarea sticlelor, si mai ales informatiile aiurite eronate survenite din lipsa de pregatire a personalului. Daca reteaua de magazine (francize) Crama Murfatlar este viabila economic este o problema interna a companiei, insa cu siguranta ar trebui sa investeasca mai mult in intruirea vanzatorilor, actualizarea stocurilor si in standardizarea prezentarii produselor.

Experimente de genul Crama Atelier M1 ar trebui precedate de o revizuire serioasa a atitudinii fata de consumator. Pana la urma, decizia de cumparare a unui vin se ia si in urma discutiei cu vanzatorul, nu doar dupa citirea etichetei si controlarea portmoneului. Pe mine m-a amuzat conversatia de mai sus, dar ma gandesc cata lume va lua in serios toate aiurelile povestile servite…

6 comments on “Aventuri in Crama Murfatlar

  1. mihai
    17 Septembrie 2012

    Salutare,
    as vrea sa fac o completare in privinta vinurilor dedicate exclusiv cramelor.Acestea sunt: Sable Noble, toata gama Colectia Murfatlar si Vinul Cramei, care are 3 soiuri de vin rosu si 3 de vin alb.
    Cramele pretind ca vand vin de calitate nu vinuri moderne (cel putin eu am lipsit de la instruirea cu „vinurile moderne” si nu le prezint asa in crama). Ciudateniile istorice nu sunt pentru export ci se incearca o re-editare a vechilor vinuri care erau dedicate exportului pe vremea raposatului.
    In rest, numai de bine!

  2. dan bundur
    27 Aprilie 2012

    Mihai, nu vreau sa ma transform in avocatul magazinelor „Crama Murfatlar”, eu am alta treaba, de aceea promit ca aceasta este ultima precizare pe care o fac referitor la postarea ta.
    O vorba batraneasca spune ca „multi vad, putini pricep”. As completa cu „tot mai putini pricep” si asta pentru ca tot mai putina lume are rabdare sa inteleaga si apoi sa vorbeasca.
    Cramele Murfatlar sunt o franciza, un parteneriat in care fiecare parte are rolul si contributia sa foarte bine definita. Te-as invita sa rasfoiesti manualul francizei, al acestei francize, si apoi sa-mi spui daca ai mai vazut cazuri similare in Romania. Evident ca de la teorie la practica sunt oarece diferente si asta tine de natura umana, in continua perfectionare (asa ne place sa credem ca se intampla). Tine de abilitatile si priceperea fiecarui francizat sa ajunga impreuna cu cei pe care ii angajeaza niste adevarati furnizori de informatii si expertiza pentru clienti. Sunt aproximativ 150 de astfel de crame in toata tara si crede-ma, e greu sa scoti repede si peste tot personaje gen Conu Alecu atoatestiutor.
    Dialogul tau cu un simplu vanzator de vinuri neexperimentat, aflat la inceput de drum, dialog imbogatit suficient de mult din dorinta de ai da savoare (asta mi-au spus cei de la Cluj!), nu ar fi trebuit sa te impiedice sa constati, de exemplu, ca vinurile dedicate exclusiv cramelor exista si sunt acele vinuri de vinoteca care au etichetele de altadata (candva mergeau la export in Germania), etichete pe care cei mai experimentati clienti si le amintesc cu siguranta. Ca tu le numesti „ciudatenii istorice”, e problema ta. Degusta vinurile, asta daca esti curios!
    Apoi, cred ca este absolut normal ca un magazin „Crama Murfatlar” sa aiba la vanzare si gamele consacrate (mainstream si premium). Oricine calca pragul unui astfel de magazin se asteapta sa gaseasca tot ceea ce imbuteliaza acel producator.
    Stiu foarte bine ca aceste magazine mai au probleme de remediat, dar tot la fel de bine stiu ca standadul pe care l-au impus e nazuinta pentru concurenti. Asta m-a si facut sa reactionez.
    Spor!

  3. Ciciu
    27 Aprilie 2012

    De ce faptul ca „e o locatie noua” trebuie sa fie o scuza pt neinstruirea vanzatorilor? Evident cand intri intr-o locatie noua esti intampinat de design-ul primitor si inspirat (care iti da o idee despre eforturile financiare si nu numai care trebuie apreciate), de oferta bogata in produse, dar fratilor, cine intra intr-o locatie (de genul asta, cafenea, restaurant, etc) nu intra sa viziteze un muzeu si exponatele lui, el intra sa consume, sa cheltuiasca bani, iti ofera posibilitatea tie ca si comerciant sa vinzi, din pacate nu poti sa vinzi ceea ce nu cunosti! Solutia e simpla, dupa ce ai implinit munca cu amenajarea spatiului si cu aprovizionarea, implineste si munca ce implica dotarea cu ustensile specifice si mai ales instruirea personalului. asta e cireasa de pe tort, luciul care-l dai unei perechi de pantofi deosebiti, asta face diferenta intre o idee de succes si alta pusa in practica pe spatele unor concesii si compromisuri. O zi deosebita!

    • Mihai Oprea
      27 Aprilie 2012

      Mare dreptate!

  4. dan bundur
    27 Aprilie 2012

    Salut Mihai!
    Foarte probabil asa s-a petrecut conversatia, dar tocmai pentru ca e o locatie noua, e absolut evident ca timpul pentru instruire nu a fost suficient. Standardizarea magazinelor functioneaza, trebuie doar sa observi acest lucru si sa remarci diversitatea de produse, faptul ca sunt vinuri dedicate exclusiv cramelor, sistemul computerizat de gestiune, cardurile cu puncte ale cumparatorilor etc. Eu cred ca este un exemplu de civilizatie toata povestea cu aceste magazine. E suficienta o simpla comparatie cu ceea ce fac multi altii, asta daca chiar dorim sa vedem realitatea.
    Apropos de „M1. Crama Atelier” (asta e numele corect, doar asa a fost comunicat!), aici nu e vorba de niciun fel de experiment.
    Spor!

    • Mihai Oprea
      27 Aprilie 2012

      De acord Dan, standardizarea magazinelor e vizibila, insa faptl ca e o locatie noua nu e o scuza; pur si simplu nu trebuia deschisa pana nu era totul pus la punct -si scriu asta din experienta. Exista multe cai prin care te poti asigura ca consumatorii nu vor primi raspunsuri de genul celor primite de mine -mergand de la teste si verificari periodice pana la mystery shopping.

      In al doilea rand, dintre vinurile „dedicate exclusiv cramelor”, doar Sable Noble nu se gaseste in retail, restul gamelor troneaza voioase pe rafturile hypermarketurilor (Ferma Noua, Rai, Conu ALecu, chiar si 3 hectare si Arezan -am poze).

      In al treilea rand, ciudateniile „istorice de export” nu-si au locul intr-un magazin ce pretinde ca vinde vinuri moderne, decat cel mult ca decor, in nici un caz promovate ca fiind chilipiruri „de colectie”.

      AM scris acest articol cu gandurile cele mai constructive; poate putin cam ironic, dar in acord cu realitatea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on 27 Aprilie 2012 by in Vin and tagged , , , , , , .

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,478 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: