Micul salbatic alb
Multe carafe, pline si aburinde de la apa inghetata in care erau scufundate, ne faceau cu ochiul din penumbra placuta a restaurantului. Zece Sauvignon Blanc-uri asteptat cuminti si amortite sa fie martirizate in paharele galagiosilor degustatori, insetati de caldura de afara si de perspectiva ingurgitarii degustarii aprofundate a numitelor probe.
Altfel spus, obisnuita seara de marti la Madame Pogany: cu vinurile de rigoare, cu terasa racoroasa si imbietoare din strada, cu un meniu pofticios imbogatit cu noi preparate, si cu perspectiva unui meci de fotbal de mare clasa (asa mi s-a spus, eu profan fiind). Mesele din restaurant si de pe pe terasa n-au ramas stinghere multa vreme, s-au umplut repede de preparate, pahare, fise de notare a vinurilor si public insetat: obisnuitii localului, musafiri intamplatori, iubitori ai vinului, bloggeri, sommelieri, dar si doi oenologi!
Rutina de degustare -pe cale sa devina cutuma si traditie- a fost aceeasi: probe anonime 
servite din carafe transparente racite in prealabil in bazine cu apa si gheata, micile pahare de degustare, fisele de notare, apa la discretie, si fumatul interzis descurajat pana la finalul show-ului.
Am scris mai sus de traditie si cutuma? Departe de a ne deveni o rutina oarecare, aceasta degustare mi-a furnizat o serie de surprize placute sau dimpotriva, am intalnit vinuri nemaiintalnite (adica pe care nu le-am mai intalnit), si am tras o concluzie personala: un vin facut prost nu poate fi salvat nici de servirea foarte rece, nici de paharul savant, nici de oarecari foste medalii.
Am spus vin prost? Dupa paharele mele, cele zece (11) vinuri au fost destul de clar polarizate in doua zone: slabe, defecte, sau pur si simplu fade pe de o parte, si interesante, bune, complexe si surprinzatoare in coltul celalalt. Ori papilele mele au devenit mai critice, ori s-au pierdut intre atatea incercari, insa tind sa nu mai acord punctaje „asa-si asa”. Pai sa vedem mai jos ce au avut vinurile de spus:
–proba 1: nas aromat, cu note dulci-proaspete (miere, pere coapte); corp suplu cu arome discrete si aciditate bine conturata, racoritare; pe final apare o nota usor amaruie, de aloe; 83 puncte;
–proba 2: nas bombastic cu arome cam stridente de banana si putina menta; gust in aceeasi linie, cam unidirectional; final ierbos, putin intepator; 76 puncte;
–proba 3: prima sticla a avut un defect de dop mic dar sesizabil (nas lipsa, gust de penicilina si ciuperca uda); nici dupa inlocuire nu s-a prezentat mai bine, nasul fiind fad si in cel mai bun caz discret, apos si linear; 75 puncte;
–proba 4: nas de intensitate medie; arome impletite elegant -citrice dulci (pomelo, mandarina) cu cele ierboase. Gust 
poroaspat -corcoduse galbene, mere de vara, grapefruit amarui; aciditate punctata discret. Final acrisor, proaspat; 82 puncte;
–proba 5: nas generic, amabil: mar golden, lamaie zaharisita; gust mediu, cu aciditate cam slaba in atac; final dulce-acrisor; 79 puncte;
–proba 6: am degustat-o din doua sticle diferite, si ambele aveau un caracter puternic oxidat (miere veche, mere bature, statut). Nu am notat-o, si a fost inlocuita cu alt vin -proba 11.
–proba 7: nas din gama florala -bujor, crin- pe un fundal de salcam; evolueaza frumos in pahar; gust copt, amplu, aciditate usortaioasa pe final; 80 puncte;
–proba 8: nas gustos -pepene galben, corcoduse coapte, gutui; gust complex cu multe fatete, in general fructat-amarui, cu o baza de miez de paine; 84 puncte;
–proba 9: nas elegant si echilibrat, cu fructe de vara; atacul acid se echilibreaza repede cu arome proaspete de mere verzi si pomelo; final inviorator; 83 puncte;
–proba 10: nas putin nedecis: flori, ba fructe, ba mineral; gust cu atac cam slab, dar echilibru bun pe final; postgut putin dur, cretos; 79 puncte;
–proba 11 (in locul probei 6): nas atipic: sarat-mineral, usoare note de alge si masline negre, si putin afumat; aciditate bine asezata, uniforma si persistenta, peste arome minerale, verzi; final vag citric; 82 puncte;
Cu siguranta, identitatea probelor va crea multe surprize si „ahaaa” -uri:
proba 1 –Liliac de Transilvania 2011; proba 2 –Sole 2011, Cramele Recas; proba 3 –Bacanta 2009, Crama Garboiu; proba 4 –Stirbey, Vitis Vetus 2010; proba 5 –Negrini Premium 2010; proba 6 –Avincis 2011; proba 7 –Lacerta Rezerva 2010; proba 8 –Basilescu 2011; proba 9 –Terra Romana 2011; proba 10 –Edoardo Miroglio 2010; proba 11 –Lacerta 2011.
Normal ca am si concluzii: surprize placute -si asteptate- au fost Basilescu si Terra Romana; surprize placute si neasteptate au fost Liliac, Stirbey Vitis Vetus si Lacerta 2011, surprize neplacute au fost Bacanta si Sole. Per total, nu cred ca tipicitatea este punctul forte al Sauvignon Blanc-urilor din ultimii doi ani, si au fost apreciate pozitiv mai degraba bogatia aromelor, echilibrul din gust, integrarea alcoolului si a aciditatii.
Astept cu mare nerabdare o degustare de roze-uri!
Vinul din Cluj 
Pingback: In caz de incalzire globala | Vinul din Cluj
Pai cred ca o sa inceapa rozeurile sa curga in valuri: parca pe 5 mai se lanseaza „primavara in roze”, de data aceasta cu un kwine cu tema respectiva.
Cam putin pentru Stirbey si Lacerta Reserva :P.
Basilescu, care a si castigat, s-a deschis foarte frumos abia la sfarsit.
Nu stiu de ce, dar rozeurile nu le vad potrivite pentru concurs de gen kWine. Eu am ca scop gasirea roze-ului 2011 second, cu mai putin de 13% alcool…