Dragă Şani
Rusticitatea este o trasatura complexa a unui vin. Este una din acele asociatii alegorice, care pot fi definite cu greu ca si elemente fizice ale unui vin, si care impun o doza sanatoasa de subiectivism si bun simt in aprecieri. Rusticitatea face parte din acea categorie de epitete si atribute, care pornesc de la o suma de caracteristici ale vinului care pot fi percepute prin unul din cele trei simturi implicate, si apoi intervine o judecata subiectiva care face apel nu numai la memoria gustativa-olfactiva, ci la impresii si imagini mentale de o alta natura. Pentru a atribui o astfel de caracteristica, degustatorul face asocieri cu alte produse „rustice”si transpune impresii din spectrul vizual si palpabil in cel gustativ si olfactiv.
Fara a intra in discutii istorico-sociologico-administrative despre dihotomia rural-urban, rusticitatea poate avea conotatii atat negative cat si pozitive. Rusticitatea ca trasatura negativa se refera la vinul dezechilibrat, lipsit de finete, lipsit de complexitate, cu accent pe arome simple si triviale, cu rest de zahar pentru ascunderea defectelor, cu aspect vizual neuniform. Ca si conotatii pozitive, rusticitatea se poate referi la vin simplu, nesofisticat, cu arome putine si directe, cu o asprime placuta, cu componente nefinisate, cu anumite „abrupturi” gustative, cu note dintr-o singura gama sau contrastante.
N-am intalnit pana acum un vin care sa fie „prototipul” vinului rustic (sa nu intram in subiectul „vin taranesc”), ci mai degraba
am intalnit aceasta caracteristica impletita intr-o masura mai mare sau mai mica intr-o multitudine de vinuri. Un exemplu recent care mi-a poposit in pahar in aceste zile a fost Dragă Şani: un Cabernet Sauvignon din 2010 de la Crama Sparleni, DOC Dragasani si 13.5% alcool. Producatorul mi-e destul de necunoscut, am reusit sa gasesc doar o pagina proprie, si scurta descriere a celor de la Vinul.ro. Nici vinurile nu le-am prea vazut la raft, iar acesta l-am primit cadou, deci nu pot sa spun nimic despre pret si desfacere.
Culoarea violeta cerneloasa, adanca si aprinsa, e specifica unui Cabernet tanar. Nasul e vioi si nu se lasa mult rugat sa iasa din pahar, grabindu-se sa expuna arome de visine, prune carnoase, si ceva intepator gen pastarnac. Dupa mai multe minute de rotire in pahar capata o oarecare adancime, facand aluzii spre ceva vanilie si paine prajita. Intensitatea e constanta si nu se estompeaza dupa incalzirea in pahar.
Gura e plina de aceleasi visine carnoase, parca mai verzi si acrisoare decat in nas, impreuna cu alte obisnuite fructe de sezon: prune de vara si mure. Taninii pornesc val-vartej spre asaltul gingiilor si cerului gurii, insa spre final obosesc si se potolesc, amestecandu-se cu hora fructelor. Senzatia pe cerul gurii e destul de aspra si bolovanoasa cum era de asteptat, fara sa fie dezagreabila. Finalul destul de scurt coteste spre o nota dulceag-afumata, de coaja de nuca si lemn-dulce.
Vinul e tanar si impetuos dar nu e subtire, are ceva corp dar nu e consolidat, taninii trag prea mult in fata iar lemnul e cam „din barda”. Altfel, e agreabil si conversational, atrage privirile, dezleaga limba si deschide apetitul. Adica exact cum si-a imaginat-o autorul etichetei pe draga carciumareasa Şani.
Vinul din Cluj 
Data viitoare cand mergi la Dragasani, le poti ‘vizita’ magazinul de desfacere de langa Piata…cand o sa ajungi in fata, o sa intelegi de ce nu le-ai vazut pe nicaieri. Si nu vreau sa fiu si mai rau de atat, dar nu as face cadou vinul asta nici la dusmani!
N-am fost la magazinul lor, vinul acesta l-am primit cadou, de aceea nu stiu nici pretul. Am fost in schimb la magazinul societatii „La Mar” din Dragasani (aka Crama Isarescu), si acolo am vazut niste elemente de vanzare moderna: POS scos etern din priza, lista de vinuri scoasa la imprimanta si corectata cu pixul, si apoi trasa la xerox…
Din pacate oricat am injura hipermarketurile, ele dau standardul in comert… chiar si la vinuri.