Stilul de viata „corporatist-middle class-urban-carierist” permite rareori iesiri spontane la iarba verde. Visurile de evadare din jungla urbana de multe ori se opresc la gandul zecilor de minute pierdute in spatele parbrizului, simtind „adierea” aerului conditionat in loc de briza de vara, si avand in urechi claxoane si radioul masinii in loc de fosnetul frunzelor. Oricat de mult ne-ar imbia canicula de afara spre locuri verzi si racoroase, de multe ori apartamentul cu draperiile bine trase este destinatia de la finalul unei zile de lucru.
Nu trebuie sa renuntam insa la spiritul de aventura si improvizatie, deoarece masa din bucatarie este un loc la fel de bun pentru intins un picnic la indemana oricui. Ajunge o muzica tropicala la radio si o fata de masa in carouri colorate pentru a face primii pasi in atmosfera de picnic. Culinar, lucrurile stau tot atat de simplu: se scot din frigider recipientele cu hrana rece tip „la botul calului” -snitele, sunca, branza de burduf, icre, lipii libaneze, salsa picanta si mustar (vegetarienii au de lucru cu vreo 4 minute mai mult, improvizand o salata). Acestea toate se intind pe fata de masa intr-o dezordine studiata, si se grupeaza dupa dorinta pe farfurii cu flori colorate (chiar daca suntem la picnic, pastram aparentele sociale si nu folosim plastic). Vinul presupunem ca era deja de ore bune la rece, asa ca doar trebuie eliberat din inchisoarea dopului de pluta si depus prin turnare in vasul predestinat -paharul.
Printre primele imbucaturi examinam eticheta cu ciorchinele stilizat in varf –Cuvee Vișan 2011, produs de Gramma din Feteasca Alba, Feteasca Regala si Aligote. Sec? normal, oamenii seriosi nu pun astfel de intrebari. Detaliile cu DOC si sulfitii sunt pentru tocilari, noua ne e foame si sete, asa ca primul pahar merge pe gat dintr-o suflare impreuna cu o bucata mare de branza. Abia apoi bagam nasul in pahar sa gasim o nota fina de coaja de paine, urmata de arome florale mai puternice (soc, tei); spre fundul paharului parca zace o aroma mai dura, de piatra de rau. In gust are o aciditate nabadaioasa, vivace si percutanta, asa ca trebuie repede bagata inca o imbucatura in gura. Gustul este corpolent fara sa fie gras, cu niste note de pepene galben si citrice mai dulci (pomelo, coaja de lamaie). Aromele nu creeaza cine stie ce stari de visare, ci sunt curate si corecte, echilibrate , spala gura si o pregatesc pentru urmatoarea inghititura. Finalul isi pastreaza aceeasi textura masticabila, si devinte putin ierbos si intepator, aducand a telina si ceai verde.
Pe nesimtite, pe masura ce imbucaturile nu mai sunt atat de repezite, sticla se goleste si masa se umple de firimituri, aerul parca s-a mai racorit, si ii multumim pentru prezenta domnului Cuvee Vișan, si il mai poftim si alta data la picnic.
Pingback: Marșul lui Cuvee Vișan spre asfințit | Vinul din Cluj