Villa Vinea, Sauvignon Blanc 2011
Castel Vinum, Villa Vinea, 2011
Castel Vinum este un nou producator de vin din regiunea Tarnavelor, imbogatind astfel aceasta regiune cu inca o gama de vinuri albe: Villa Vinea. Pe cele aproximativ 30 de hectare de vie noua si replantata, aflate la 20 km de Targu-Mures, se cultiva vreo 6-7 soiuri albe si 3 rosii, vinificate de un oenolog italian. Mai multe detalii despre crama si planurile de viitor se poti citi aici, si sper ca in curand pe site-ul propriu al producatorului. Mi-au trezit curozitatea cele cititie despre aceste vinuri, si am avut ocazia sa ma intalnesc pe scurt cu ele cu cateva zile in urma, astfel ca mi-am luat o sticla sa o explorez mai indeaproape.
Asadar: Sauvignon Blanc 2011, Villa Vinea Premium, DOC Tarnave, CMD, 14% alcool, sec. In pahar vinul are o culoare galben deschis, cu evidente irizatii verzui, limpede si stralucitoare; picioarele curg pe pahar grele si lenese. Desi servit de la rece, nasul este insistent si persistent, cu note rotunde si pline: flori de tei, sunatoare, coaja de lamaie, fan uscat. Acestea formeaza un melanj suficient cat sa dea o nota de complexitate vinului fara sa-l faca greoi. In gura corpul este suplu si vioi, sustinut de o aciditate de intensitate medie, care ramane sesizabila si dupa ingitire. Aromele sunt fine si bine integrate cu baza minerala: ceva citrice fine (pomelo), dar mai ales flori uscate -sunatoare, musetel- ca si cum ai mesteca frunzele ramase intr-o cana de ceai. O senzatie cretoasa ramane pe limba dar nu agaseaza; postgustul vireaza spre fructe -pere, struguri de masa.
Un vin care „bifeaza” cu succes cam toate elementele standard, si aduce si un „ceva” in plus. Am apreciat
Sauvignon Blanc de Tarnava
faptul ca aciditatea nu abuzeaza de papile, si ca aromele nu au cazut in „groapa” citrica in care se regasesc ateatea alte Sauvignon-uri. Un pic stranie lipsa aromelor distinctive de soc -cel putin pentru mine au fost abia sesizabile- insa nu e neaparat un lucru neplacut. Pe de alta parte, mi-au placut aromele de flori uscate si finetea cu care se ridica pe valul aciditatii. S-ar mai putea lucra la intensitate aromelor, dar presupun ca vor evolua odata cu maturizarea viei. Per total, cred ca acest vin ar fi „al 5-lea element” din plutonul fruntas al Sauvigon Blanc-urilor din 2011, impreuna cu cel de la Liliac, Terra Romana, Crama Urlati si Caloian. Pretul il plaseaza de asemenea intr-o categorie destul de abordabila -am platit 45 de lei la La Chambre in Cluj. 4 dopuri.
Mi-a placut si design-ul etichetelor -simplu, descriptiv si nederanjant. Ma incurca putin cele doua game –Premium care de fapt este gama entry, si Selection care contine vinurile premium -mai ales ca multe vinuri se regasesc in ambele game. Chiar si etichetele abia se deosebesc, asadar consumatorul trebuie sa stie exact ce sa ceara, altfel risca sa plateasca altceva. Mi-ar fi placut de asemenea ca pe contraeticheta sa gasesc mai multe informatii despre soi si vin decat povestile cu solul miraculos al regiunii, ca doar beau vin, nu merg la tratament.
Mi-a displacut total abtibiltul sclipitor cu medalia de la IWCB de pe gatul sticlei: indiferent de valoarea (discutabila) a medaliei, un producator nou ar trebui sa incurajeze consumatorii sa-si formeze propriile perceptii asupra vinului. Ca si consumator care vad pentru prima data produsul, mi se pare cel putin suspicios sa mi se bage sub nas „pecetea” calitatii. E ca si cum bagi mana sub bluza fetei inca de la prima intalnire… O medalie isi merita locul acolo dupa ce producatorul a demonstrat ani de-a randul constanta in calitate si eforturi sustinute de dialog cu consumatorii. Altfel, nu-si merita nici macar pretul plasticului.
Dar sa terminam intr-o nota optimista -vinul e bun, il recomand, mai sunt si alte vinuri care merita incercate in panoplia acestui producator, sunt foarte curios de alte opinii.
Sauvignon Blanc 2011
Vinul din Cluj 
SB-ul Premium e bun. Insa, SB Selection e the best in 2012 (parerea mea).