Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

O Feteasca Neagra de toamna


Budureasca 2011

Ieri cred ca a fost prima zi de toamna in Cluj, aducand un vant slab dar racoros, cer limpede spalat de ploile din zilele trecute, caldura domoala, soare bland, si frunze cu margini roscate. In plus, orasul e invaluit in acea lumina vibranta portocaliu-aurie, care scoate in evidenta texturile si volumele, lungeste umbrele, si face ca toate cladirile sa para frumoase. Departe de a-mi inspira melancolie, starea asta de spirit mi-a deschis apetitul pentru incercat noi vinuri rosii, asa ca fuga la Crama Noastra sa vedem ce etichete au mai aparut. M-am intors acasa cu o plasa plina, si am deschis pe la cina o Feteasca Neagra Budureasca 2011.

Eram curios ce fel de Feteasca voi gasi sub eticheta neagra, sobra si austera: un vin tanar, navalnic si fructuos, ori unul bogat, gras si corpolent, sau unul aspru si auster. Surpriza placuta a fost ca aceasta Feteasca, cu toata tineretea ei, este moale, blanda si catifelata. E construita frumos si rotund, fara asperitati si colturi; stie cand sa impunga papilele si cand sa le dea o pauza, nu incarca nasul si concentreaza fructul in calupuri mici si uniforme de cireasa, visina si macese. In nas domina fructele, tinute in echilibru de o umbra mai aspra, de frunza de nuc. Atacul  (daca se poate numi asa) e mai mult o invitatie politicoasa la o

eticheta neagra Budureasca

conversatie cu fructele care ascund niste tanini mici si verzi, corpul e suplu si cu textura fina ca a unei batiste; nu e genul de vin care sta in gura, ci se duce repede pe gat in jos. Postgustul mediu ca intensitate aduce si niste condimente mai aspre -piper proaspat rasnit, si chiar niste boia iute.

Un vin placut si prietenos, usor de baut fara sa fie simplist, si catifelat fara sa fie lipsit de corp. E acea Feteasca Neagra care nu-ti muta buzele si gingiile din loc, si-ti lasa dintii si papilele in pace, ca sa poti simti si alte gusturi. Eu i-am gasit perechea perfecta intr-o cina usoara: cartofi copti umpluti cu branza, si curcan la tava cu legume inabusite. Vinul joaca in aceasta combinatie rolul secundar, in defensiva, lasand preparatele sa umple gura: textura bogata a cartofului se asociaza bine cu fructele crude din gustul vinului, si aciditatea si taninii moderati pun in valoare aroma carnii de curcan.

Marea problema a acestui vin e ca temperatura de servire joaca un rol important: prea rece, si e lipsit de orice aroma, prea cald, si alcoolul iese complet din corp si acapareaza nasul. M-am tot jucat turnandu-l in diferite pahare, si pe la 14-16 grade se exprima cel mai bine. Atentie asadar la pastrarea sticlei in timpul servirii. Cu cei 14.5% alcool nu e de joaca; pe langa faptul ca se simte in nas imediat ce vinul se incalzeste, dupa al doilea pahar se simte si intre urechi, ca sa zic asa. Insa a fost o seara frumoasa, ma simt generos, am baut chiar si al treilea pahar, asa ca primeste 3 dopuri. Costa 37 de lei la Crama Noastra.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,478 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: