Masi Amarone Mazzano 2003 -making of

Masi Amarone

Amarone este cu siguranta unul din cele mai celebre si mai apreciate vinuri din lume, iar Mazzani Amarone 2003 de la Masi este probabil unul din cele mai scumpe si mai ravnite vinuri disponibile in Romania. A fost disponibil ieri pe site-ul unvinpezi.ro la un pret special; in ciuda faptului ca pretul cerut nu era tocmai mic, stocul s-a epuizat cu o rapiditate dezarmanta.

La acest succes rasunator imi place sa cred ca au contribuit si cele nu mai putin de cinci recenzii publicate pentru acest vin, fata de doua sau trei cate apar in mod normal pe site. Fara discutie, acest Amarone merita toata atentia si osteneala, iar cinci guri abia sunt suficiente sa-l laude. Si este cu atat mai placuta „corvoada” cand ne aflam toti in jurul aceleiasi mese, trecem sticlele din mana-n mana, urmarim nerabdatori timpul de decantare, si apoi ne afundam nasurile in pahare.

Deschiderea si evaluarea acestui vin a reprezentat un bun prilej de a reuni in jurul aceleiasi mese (aproape) toata echipa de guralivi si cheflii pasionati de vinuri care evalueaza sticlele de pe unvinpezi.ro: Alin si Nicusor, Razvan si Razvan, Cosmin si subsemnatul. Cele doua pretioase sticle de Mazzani Amarone au fost deschise in vazul tuturor, dopul mirosit si intors pe toate fetele, si apoi turnate in decantoare pentru o absolut necesara aerisire de aproximativ 2 ore. Decantoarele au fost rotite periodic pentru a mari suprafata de contact a vinului cu aerul, si a ajuta astfel oxigenarea.

Cand nerabdarea a atins cote demne de Champions League, vinul a fost minutios dozat in pahare, fiind pastrate cate un pahar-martor pentru fiecare decantor, pentru a urmari evolutia distincta a fiecarui vin. Aici e momentul sa fac o paranteza si sa amintesc ca Amarone este un vin care atinge continut de alcool mai ridicat decat a vinurilor obisnuite -16%- si care se simte destul de puternic daca vinul este servit la temperatura camerei -20-21 de grade, asadar ar trebui racit inainte de deschidere cam pe la 16 grade, urmand sa se incalzeasca lent in decantor.

Cred ca cea mai frumoasa parte a acestui vin este evolutia in pahar. Cei 100 de ml de lichid in adancul balonului de sticla se schimba

Amarone 2003

aproape in fiecare minut, atfel ca fiecare inspiratie pe nas si fiecare inghititura sunt unice, o clipa furata din existenta vinului. La primul pahar vinul e inca lenes si amortit, se desparte cu greu de aromele sale pretioase, da drumul la cateva note de nuca, cognac vechi si curmale coapte, in timp ce in gust domina niste tanini guralivi ca o galerie italieneasca de fotbal. Postgustul e lung, insa nu impresioneaza inca prin complexitate. Abia la al doilea pahar nasul descopera intreaga sa finete -cirese negre, visine confiate, migdale prajite si caramel; in gura este moale si aspru in acelasi timp, ca o bucata de catifea veche, taninii s-au incalzit si imbinat frumos cu o aciditate surprinzator de ridicata pentru un vin de 10 ani.

Postgustul face toti banii, e de-a dreptul interminabil, o experienta in sine, ramane minute bune pe limba si pe cerul gurii, cu arome surprinzatoare care revin periodic: tutun si cognac, gemuri dulci si samburi de cireasa amara, curmale confiate si otet balsamic; mult dupa ce vinul a incalzit stomacul si papilele s-au imbaiat in mirodenii, ramane pe limba o umbra de ceara de albine si scortisoara. Interesant a fost faptul ca vinul a evoluat diferit in cele doua decantoare, intr-unul din ele simtindu-se distinct mai puternic niste note de tabac.

E greu de imaginat asocieri culinare care sa nu se faca de rusine langa acest vin. E destul de limpede ca putine preparate il vor surclasa prin corpolenta, textura si bogatie aromatica. Recomandarea mea este sa fie baut ca atare, eventual alaturi de niste migdale prajite si putin sarate.