I love Feteasca Neagra
Se zice ca fiecare pasare pe limba ei piere, si fiecare cultura are cate un cuvant specific, intraductibil, pe care il inteleg doar cei care au trait in mediul cultural respectiv, care s-au impregnat cu conceptiile, atmosfera, modul de gandire.
Intr-un colaj dragut si ilustrativ gasit aici, sunt prezentate cateva dintre cuvintele si notiunile reprezentative ale unor limbi si culturi. Unele sunt indoielnice, altele nu le cunosc pur si simlu, iar altele au sens, rezoneaza cu ceea ce stim despre cultura respectiva.
De exemplu, Iktsuarpok, limba innuit a eschimosilor, exprima sentimentul de a te uita prelung in zare asteptand pe cineva. Imi si inchipui banchizele si fiordurile interminabile ale Gronelandei si noaptea de cate sase luni cand aud cuvantul asta. Tot la fel de expresiv este si japonezul Komorebi: jocul de lumini si umbre facut de razele soarelui ce trec prin crengile unui copac. Doar un nipon contemplativ si meditativ, zen, putea sa nascoceasca un cuvant pentru asa ceva.
In schimb, nu ma mir ca italienii denumesc prin Culaccino urma rotunda si umeda lasata pe masa de un pahar rece -e clar ca petrec prea mult timp la terase, ori spaniolii cu a lor Sobremesa -taifasul tihnit dupa o masa bogata. Cel mai expresiv mi se pare scandinavul Mångata -reflexia stralucitoare a lunii in apa, asemanatoare unui drum. Generatii de navigatori probabil ca s-au bazat pe lumina lunii si a stelelor pentru a-si gasi drumul spre casa…
In romaneste, se spune ca dor este intraductibil, insa eu cred ca am depasit (ca si spatiu cultural) acest cliseu paseisto-pastoralist. „Dor” a fost aclamat si legitimat de o generatie culturala care incerca sa caute radacini mistice in legendele precrestine, si sa justifice cumva intamplarea surprinzatoare care se numeste Romania Mare.
Daca ma uit doar la un petec de hartie lipit pe o sticla de vin rosu, gasesc o multime de dovezi ca Romania de azi este un spatiu mult mai multicultural, tolerant, divers si receptiv decat era pe vremea…. Sa citim asadar: 2011, Balla Geza, DOC Minis, Stonewine, Feteasca Neagra, Hill Selection.
BG Stonewine, Feteasca Neagra 2011
Aparent, este o eticheta de vin. Practic, acest mic text in trei limbi (engleza, romana, maghiara), este oglinda culturala a Romaniei de azi: un vin din judetul Arad, facut dintr-un soi originar din Moldova, de catre un maghiar, prezentat in engleza, si vandut in Bucuresti. Dincolo de discursuri politicianiste, teorii si stiri senzationale, asta este Romania de zi cu zi in care traim: o lume in care engleza este lingua franca, si in care vinul reuseste sa depaseasca granitele culturale, etnice si lingvistice.
Chiar este o bucurie pentru mine faptul ca un vinificator maghiar din celalalt capat al tarii a reusit sa faca Feteasca Neagra care imi place cel mai mult (sorry, Davino… but…): suculenta, usor lipicioasa, cu tanini fini si intepatori, final afumat si usor amarui.
Vinul din Cluj 
Ce parere ai de feteasca neagra de la Ratesti?
Are potential pe viitor.
Da, intr-adevar, un vin care mi-a mers si mie la inima. Il recomand alaturi de tine, cu caldura!
Si alte vinuri de la Wine Princess merita atentie: Cadarca, Burgund, Furmint…
My favorite too. 🙂
Dintr-o imaginatie ca asta s-a nascut IKEA 🙂
Mi-a plăcut povestea. 🙂
Ma bucur 🙂 Mie mi-a placut cuvantul suedez…