Davino de duminica
Masa de duminica la parinti e o institutie venerabila si respectabila, o adevarata temelie printre familiile urbane. Indiferent de gradul de emancipare, de distanta, de circumstante, ritualul e acelasi si previzibil. Se scoate pe masa vesela si tacamurile „cele bune”, fata de masa brodata, si paharele demodate.
tocanita de hribi
Se spun povesti din copilarie, se critica starea actuala, la aperitive: pateu de casa, salata de ton cu porumb dulce, vinete. Se precizeaza docent ca lucrurile nu au stat intotdeauna asa in timpul supei: ciorba ardeleneasca de pui cu cartofi, bine acrita cu tarhon. Si se reinstaureaza normalitatea, definitiv, la felul principal: tocanita de hribi, cu smantana si mamaliguta. Un fel de mancare in stare sa paralizeze prin aromele sale un corp de armata in plin mars, un uragan din Pacific ori un ambuteiaj de luni dimineata.
Davino alb si tocanita de hribi
Cu ce sa incep? Ca dintre ciupercile salbatice, lasand la o parte trufele, cele mai nobile, mai elegante, mai fine si rafinate bucate sunt hribii -fie cei maronii, ori cei roscati. Sa lasam la o parte faptul ca pot inlocui cu cucces carnea in orice preparat. Ca au o textura perfecta -elastica, densa, al dente. Ca dau cremozitate si consistenta oricarui sos. Insa aromele …hmmm … toata caldura toamnei intr-o lingura. Mamaliguta moale si fierbinte asigura aromelor o fundatie solida, aurie si consistenta, iar o lingurita de smantana le da clasa si eleganta, propulsandu-le in sfere haute-cuisine-ului: un preparat elegant si rafinat in simplitatea lui si a ingredientelor.
Davino Rezerva Alb 2011
Davino Rezerva Alb 2011 este dezarmant prin naivitatea etichetei, aproape caricaturala: coala alba a unui artist, cu niste figuri stinghere intr-un colt, desenata cu o mana nesigura, tremurata. Minimalismul exteriorului se reflecta si in vin: are doar cat e necesar, si nimic in plus, rotund si tare ca o paine. Nasul e dens si patrunzator, cu un miros de coaja de paine neagra taraneasca, prajita si parfumata, aproape ca simt coaja trosnind printre dinti. Gustul e elastic, cu o textura fina, eleganta, fara asperitati, aciditatea sustinand arome delicioase de corcoduse tarzii de august, fan uscat si caise confiate. Finalul e cremos, cu aluzii de fistic si vanilie.
Marea parere de rau e ca n-am apucat sa-l vad cum se comporta dupa cateva ore de aerisire, dintr-un motiv foarte simplu: s-a terminat sticla. Insa vor mai fi si alte duminici in an. Nici nu mai stiu, am avut cumva si desert?
Davino Rezerva Alb 2011
Vinul din Cluj 
Mihai, daca pranzul duminical nu are desert, nu e pranz… e doar o masa luata cu familia intr-o zi de duminica. Asa-i la noi 🙂
Evident ca a fost desert … dar eu am preferat inca un pahar de vin. Sau doua 🙂