Am inceput devreme anul acesta, cu degustarile de rose-uri, in ton cu vremea primavarateca de afara. Daca vremea continua in acelasi ton, cred ca producatorii vor avea o sarcina dificila anul acesta, sa astampere setea de rose …cu o primavara atat de timpurie.
Tema degustarii de ieri de la Bruno nu a fost legata neaparat de vreo bucatarie a unei tari, ori de o incursiune geografica, ci mai degraba a fost o provocare cromatica, glumeata: profitand de proximitatea cu Valentine’s Day, cei doi bucatari au avut de pregatit preparate roz, in ton cu cele patru vinuri servite.
Mai in gluma, mai in serios, cred ca stiti deja ca rose-urile sunt in topul preferintelor mele, si consider ca sunt cele mai versatile vinuri ca si potriviri culinare: imbina mare parte din calitatile vinurilor albe si a celor rosii, putand sa „inghita” o gama larga de preparate, incepand de la simple tartine pana la cele exotice ori elaborate. In functie de intensitatea culorii, si implicit de extractivitate, tanini si intensitatea aromatica, se gaseste cate un rose pentru fiecare.
Asadar, alinierea de preparate si vinuri a fost urmatoarea:
–Terra Romana Rose in deschidere: nu cred ca se poate vorbi despre rose-ul romanesc fara a aminti de acest nume, si cred ca cei 18 ani de productie neintrerupta, indiferent de variatiile de la an la an, plaseaza acest vin ca un reper, un etalon, in functie de care sa judecam alte rose-uri;
-Antreu: salata de icre, salata Primavera, cu Corcova Rose 2013. Un vin ceva mai inchis la culoare, dar tot in aceeasi gama „foaie de ceapa”, cu o intensitate aromatica mult mai pronuntata, datorita procentului de Shyrah din compozitie;
-Fel principal: orez cu legume si creveti picanti, in stil Jamaican, potrivit cu Stirbey Rose 2012: intens la culoare, extractiv, cu tanini fini si bine pronuntati, este intr-un stil apropiat de Rosado-ul spaniol, numai bun sa stinga picanteriile caraibiene;
-Desert: gomboti cu stafide in sos de visine, neaparat alaturi de un rose pe cat de fin si elegant, pe atat de greu de gasit: Busuioaca de Bohotin demidulce, 2012, Crama Basilescu. Puritatea aromelor de sirop de trandafiri si o mica tenta exotica de mango, aciditatea medie, textura catifelata, a format un contrast interesant cu sosul acrisor de visine.
Oricum, este greu de epuizat intr-o singura degustare varietatea interminabila de nuante de roz, si de potriviri culinare, asa ca mai lasam si pentru la vara, cand rose-urile for fi in momentul lor de glorie.
Pentru saptamana urmatoare, revenim la gatelile tematice, incercad sa exploram o mica parte din ceea ce este bucataria si vinurile spaniole.
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Pingback: De aniversare | Vinul din Cluj