De aniversare
N-a fost chiar „fara numar, fara numar”, dar oricum, in weekendul trecut nu am dus lipsa de vinuri, si nici de ocazii de a le deschide si de a le servi alaturi de felurite chestii comestibile.
Am inceput usurel vineri, ca deh, chiar daca era Valentine’s, era si sfarsitul unei saptamani obositoare, asa ca am facut o cura de reintinerire: cu Young Liliac 2013. Mi-a placut toata ideea acestui vin inca de acum doi ani, de la prima lansare: ideea de a avea un vin alb en primeur, concursul pentru conceptul etichetei, design-ul… si mai ales concordanta dintre ce e pe sticla si in sticla. Tanarul liliac din aceasta editie este un cupaj de Feteasca Alba si Pinot Gris, aromat dar zvelt, usurel dar bine asezat. Fata de asta toamna, a mai dobandit ceva consistenta, care se aseaza perfect peste nivelul alcoolic de doar 12%.
eticheta cu buline
E un vin urban-chic, trendy, stilat fara sa fie pomopos, jucaus si prietenos. A mers de minune cu o salata de baby-spinach (iubesc verzitura asta!) cu branza de capra La Colline, capere, ardei si pastrav afumat. Plus o mana de ierburi si otet balsamic. N-as fi dat combinatia asta pe o mie de fripturi si baclavale.
Sambata, treaba a devenit ceva mai serioasa, ca sa zic asa. Dupa degustarea de rose-uri de la Bruno, am dat cep unui italiano vero: La Scolca, Gavi di Gavi, Bianco Secco, 2007. E un vin atemporal, de o eleganta artistocratica. Daca n-as fi citit anul pe eticheta, n-as fi putut spune ca are sapte ani; e produs in cel mai pur stil Gavi, cu o atentie la detalii demna de o masina Ferrari de Formula 1. Sub culoarea delicata, galben-pai, se ascunde un nas fin si persistent, ce incepe cu flori de mai, primeste niste tuse minerale, si se termina decadent, cu note de migdale si fistic. In gura e perfect echilibrat, umple fiecare colt si magaie gingiile cu o parere de accent citric. Ca un adevarat artistocrat, nu-si pierde ritmul si prestanta nici cand este servit mai cald.
La Scolca 2007 Gavi
E un mare pacat sa pui alaturi de un astfel de vin un preparat prea consistent, asa ca l-am alaturat cu niste ciabatta si o pasta de branza cu ardei.
Gavi 2007
Duminica am scapat deja lucrurile de sub control, si m-am panicat putin, in fata unui tort aparent insurmontabil. Insa in frigiderul unui iubitor de vinuri oricand se gaseste o arma care sa faca fata unei astfel de batalii: Riesling de pe Mosel. Weingut Geiben, Thornicher Ritsch, 2006 Riesling Auslese, pe numele sau complet, e o arma redutabila in lupta cu aluatul pufos, frisca, crema de lamaie si fructele de deasupra. N-a dobandit inca acea patina specifica de kerosen a Riesling-urilor vechi, si e plin de prospetime, cu tipicele arome de miere de salcam, mango, coaja de lime, aciditatea taioasa echilibrand zaharul generos. Am reusit sa terminam sticla inaintea tortului, ceea ce spuna multe.
Si alta data o sa ma invat minte, sa nu ma mai intind tot weekendul cu chefuri 🙂 .
Vinul din Cluj 