Marti, 13, si o Feteasca Regala
N-au fost chiar trei ceasuri rele, si nici data de treispe nu a produs ghinionul asteptat. Oboseala a fost insa din plin, incepand cu trezitul de dimineata la ore mici pentru a prinde avionul. Apoi, o zi de conferinta si workshop-uri, oricat de interesante, adauga cu siguranta cateva straturi de durere de cap latenta.
Brand Managers Summit
Si bineinteles, ziua se incheie apoteotic, cu niste ore lungi in fata calculatorului, recuperand mailurile din timpul zilei, si o discutie prietenoasa cu amicii Excel si Powerpoint.
Intr-o pauza de conferinta, am apucat sa vizitez pe scurt o expozitie de arta de la mezaninul hotelului, si mi-au atras atentia cateva lucrari, care cumva s-au potrivit foarte bine cu starea mea de spirit. Un tanar artist arab -imi pare rau ca nu i-am retinut numele- picteaza intr-o tehnica cand hiper-realista, cand semi-abstracta, stari de spirit si trairi din lumea „corporatista”, ca sa vic asa. Pai cum sa nu ma identific, macar partial, cu personajul?
Ei, n-am ramas in reverie, pentru ca m-a scos din letargie si mi-a inseninat seara o Feteasca Regala 2013, din gama Arezan de la M1. Crama Atelier. Ce mi-a placut la vinul asta e ca a stiut cumva care mi-e starea de spirit, si nu a incercat cu tot dinadinsul sa iasa in evidenta, pastrand o prezenta discreta si linistitoare.
M1. Crama Atelier Arezan 2013
Nasul? mai proaspat decat odorizantul din holul hotelului. Gustul? mai racoritor si mai fin decat bomboanele acrisor-mentolate de la receptie. Consistenta? mai fina si mai densa decat limonada servita in pauza de la conferinta. Postgustul? mai persistent decat croissant-ul cu gem. Asocieri culinare? covrigei sarati, masline de la Mega Image, si branza olandeza.
Lasand gluma la o parte, e un vin care ar fi putut sta pe mese mult mai distinse, si alaturi de preparate mai sofisticate. Si-a facut insa treaba, senin si simplu, chiar si in improvizatia mea de cina. Ca un adevarat profesionist.
Vinul din Cluj 