Mi-e greu sa scriu si sa analizez obiectiv acest vin, pentru ca are o valoare sentimentala speciala pentru mine. L-am cunoscut de pe cand era doar o idee, l-am gustat ca si proba de cupaj, pe cand se numea inca Perfectio. Si l-am apreciat de cate ori l-am intalnit sub acest nume, Golem 2008.
Aceasta „plamadeala” a lui Gabi Lacureanu, pe cand inca facea alchimia vinurilor Cramei Basilescu, a fost din multe puncte de vedere un trend-setter, dar in acelasi timp a intrat intr-un (oarecum nedrept) con de umbra in ultima vreme. Motivele sunt multe, si tin mai degraba de stocuri, distributie si promovare, decat de calitatile intrinseci ale vinului. Pentru mine, acest vin a marcat cumva inceputul, imboldul spre a aprofunda lumea vinului. Si este printre primele sticle care au alcatuit inceputul micii mele colectii. Va dati seama cu ce emotii si asteptari am decis asadar sa deschid una din cele doua sticle pe care le mai am; cumva ca o intoarcere la inceputuri, sa-mi reconfirm cateva din lucrurile care ma motiveaza sa scriu si sa ma preocup despre vinuri.
Operele artistului grafic milanez Andrea Minini au tendinta de a arata foarte mult cu foarte putin. Interferentele vizuale cauzate de nenumaratele linii concentrice, minimalismul autoimpus, creeaza nu numai iluzia reliefului, a adancimii si texturii, ci si stari de spirit, atitudini si sensibilitati, transmise prin chipuri imaginare de animale.
:a fel si acest vin, este compus din multe straturi concentrice, din multe linii si contururi care se intretaie, iar imaginea se desluseste nu cu nasul in fundul paharului, ci privit de la distanta, in ansamblu. Golem 2008 este o joaca a artistului, nu numai cu cele trei soiuri (Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon si Merlot), ci si cu diferitele parcele de pe care sunt recoltati strugurii, si cu butoaiele si durata de baricare. Fiecare din acestea isi pun amprenta asupra vinului, traseaza niste linii, cate un contur, care devine insezizabil si imposibil de urmarit individual.
Toate aceste linii impreuna, trasate cu migala, dezvaluie un vin cu multa adancime, cu o textura cand fina, matasoasa si invaluitoare, cand groasa si aspra ca si carbunele de desen pe hartie. Gama aromatica merge pe aceeasi linie minimalista -folosind doar trei-patru zone aromatice: fructe negre (cirese negre, cirese amare, prune uscate), lemn afumat (carbune, mobila veche, fum rece) si cafea (cafea proaspat prajita, capuccino, amaretto). Tranzitoriu, apare si ceva piper negru, intepator, in postgust. E un vin carnal, pasional, fierbinte si impetuos, a carui forta si virilitate se ghiceste tensionata in fundal, ascunsa sub fragilitatea aparenta a primului nas.
Cred ca isi va atinge apogeul la varsta de zece ani, insa cine stie cate sticle vor mai fi disponibile atunci, sa sarbatoreasca acel moment. L-am potrivit in farfurie cu un piept de curcan inabusit in unt, si cu sos de praz.
Tocmai la fix a apărut acest comentariu pe Basilescu având în vedere ce vreau să te întreb.
Trebuie să aleg pentru câțiva invitați o fetească neagră bună, printre alte vinuri. Mă gândesc la FN Basilescu 2009, FN Știrbei 2008, Davino Purpura Valahica 2010. Având în vedere ca nu am gustat nici una dintre acestea, pur și simplu nu știu pe ce să merg. Mă gândeam chiar și la Golemul 2008 chiar dacă este un cupaj. Ai transmis foarte bine acea emoție pe care ai simțit-o bucurându-te de Golem 2008 încât parcă am vrea și noi să-l încercăm.
Poate mă poți ajuta cu o părere despre aceste vinuri.
Cele trei enumerate mai sus sunt intr-adevar foarte bune, fiecare in stilul ei. Pentru niste vinuri mai accesibile ca stil si pret, as mai recomanda de exemplu Corcova 2012, Terra Romana 2011, Lacerta 2011, sau chiar Arezan 2012. Ar merge si Artisan 2009 ori 2010. Golem 2008 este un vin cu totul special, care va pune in inferioriate o Feteasca Neagra simpla.
Mulțumesc pentru răspuns. Terra Romana, Lacerta și Arezan le-am încercat și parcă mai au nevoie de vreo 2 ani la sticlă. Dintre cele de sus probabil că o să aleg Știrbei având în vedere prețul mai mic-56lei.
Impresionant. S-a simţit în fiecare literă valoarea sentimentală. Rămân de fiecare dată uimită… cât de multe poţi spune despre un vin… şi cât de frumos… Vinul acesta, sub voalul cuvintelor tale, mi-a dat senzaţia de pasiune… dacă ar fi să-i atribui un cuvânt, o senzaţie…
Multumesc pentru aprecieri 🙂 Da, e multa pasiune in acest vin, si eu nu fac decat sa traduc in cuvinte senzatiile si atmosfera pe care oenologul a incercat sa le incorporeze in sticla..
Si eu l-am redescoperit de curand, dupa ce nu mai il bausem de vreun an si mi s-a parut impresionant. Noi l-am baut cu niste paste cu pesto de patrunjel (cu ceva mai mult parmezan in el) si a mers la inima. Si cumva pesto-ul scotea in evidenta fructul, si pe masura ce s-a mai aerisit, mi s-a parut ca a trecut asa lin si frumos de la cirese amare/visine mai evidente la prune si magiun. Numai bine.
Multumesc pentru comentariu!
Intr-adevar, asocierea cu paste si parmezan este una clasica. Personal, pesto mi se pare un condiment foarte puternic, asa ca eu il folosesc in cantitati foarte mici, pentru ca poate sa copleseasca aromele vinului. Insa acest vin cred ca poate face fata. Felicitari pentru masa reusita!