In ciuda vremii extrem de potrivnice si schimbatoare, potrivita mai degraba pentru un sfarsit de octombrie, am reluat sirul degustarilor de weekend de la Bruno Wine Bar&Bistro, dupa o pauza de cateva saptamani. Am renuntat (temporar) la joaca de-a potrivirile culinare ale vinurilor cu bucatariile lumii, pentru a pune vinurile in centrul atentiei si a le explora feluritele exprimari.
Onoarea de a (re)deschide sezonul de degustari a revenit vinurilor Terra Romana, si daca ma gandesc bine, in urma cu tocmai 6 luni le faceam o prezentare asemanatoare, cu ocazia lansarii in Cluj a proaspatului (pe atunci) Rose 2013. A fost si rose-ul in degustare (cum putea sa lipseasca!), prezentandu-se ceva mai rotund si cizelat, dar onoarea primului-plan i-a revenit de data asta unui alt vin.
Feteasca Alba 2013 a fost o prezenta interesanta in degustare, fiind ca o punte intre aromele proaspete ale rose-ului si cele dense si coapte ale Chardonnay-ului 2012 care a urmat. Feteasca Alba vine cu un registru aromatic interesant, floral, de iasomie, tei, regina-noptii, musetel, cu un fundal ierbos, proaspat. Are o rotunjime delicata, iar impresia de eleganta este sublinata de finalul ce aduce a orhidee. Este mai mult decatu un vin de „racoare si sete”, este un vin ce merita un preparat fin alaturi, ma gandesc de exemplu la o tarta cu branza Brie.
Chardonnay-ul 2012 a evoluat frumos, aromele de patiserie si de miez de nuca devin tot mai evidente, pastrandu-si linia proaspata. Dupa mine, e cel mai reusit Chardonnay romanesc din 2012.
Vinurile rosi au fost servite dupa o ora de aerisire la sticla. Millenium Rosu 2011 reprezinta un exemplu de vin echilibrat si versatil, care se deschide unei multimi de situatii si asocieri culinare. Are tanini suficienti pentru a face fata unor carnuri fripte, iar aromele si textura ii dau eleganta si echilibrul pentru a fi servit de sine statator. Feteasca Neagra 2011 in schimb cere neaparat o asociere culinara potrivita pentru aromele sale coapte-rustice, de pruna afumata, frunze uscate, si nuante fine de cirese amare. Are o textura moale, feminina, si tanini fini, ceea ce recomanda acest vin pentru preparate aromate dar nu prea prajite -am in minte un piept de curcan la cuptor cu crusta de ierburi, de exemplu.
Si pentru o seara ploioasa si vantoasa de duminica, m-am gandit sa pregatesc o surpriza invitatilor, si sa aduc din colectia personala un vin in contrast cu cele anuntate si servite. Din decantor (umplut cu vreo doua ore inainte) au iesit arome mature de pielarie fina, tabac, curmale confiate si dulceata de cirese amare. Culoarea a inceput sa vireze spre ambra, iar textura e moale, matasoasa, usor eterica. E vorba despre Millenium Rosu 2009, un vin la care tin foarte mult, si m-am bucurat sa-l apreciez alaturi de participantii la degustare, si sa-l comparam cu fratele mai tanar.
Weekend-ul urmator, deoarece se anunta temperaturi ce se apropie de vara, vom aborda un subiect cat se poate de serios: Feteasca Regala. Vom degusta comparativ o aliniere de vinuri din acest soi, pentru a ne hotara ce si cum merita baut vara asta.
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.