E surprinzator faptul ca, oricat de mare si incapator ar fi Internetul, n-am gasit nici o referinta despre acest vin. Iar judecand dupa numarul de intrebari primit dupa postarea pozei pe Facebook, inteleg ca nici la fata nu este des vazut. Va jur insa ca Frizzy exista, este reala si vioaie, si mai mult decat atat, are o sora geamana, pe nume Rozzy. Date fiind aceste putine informatii publice despre viata lor personala, imi permit sa brodez pe marginea faptelor cunoscute, tesand o poveste.
Aceste doua surori stateau binemersi linistite pe un raft de magazin de pensiune de provincie, disturbate doar de ciripitul pasarelelor, scartaitul usilor grele din lemn de la poarta cramei, clinchetul sticlelor vandute, si vocea groasa a ingrijitorului, care din cand in cand lua din raft cate patru sticle odata cu o singura mana si le aseza expert in cutii incapatoare de carton.
Viata trecea lenesa si anosta, zilele semanand una cu cealalta, pana cand mana paroasa a ingrijitorului s-a apropiat de ele intr-o dupamasa ploioasa, iar palma transpirata a apucat-o scurt pe Frizzy de soldul lat, si a asezat-o in cutie alaturi de alte sticle infofolite in hartie. Lunga calatorie initiatica, din crama in pahar, finalizata cu o eliberare cathartica plina de spume, statea sa inceapa.
Parca tematoare a iesit din frigider, imbrobodita de o transpiratie rece. Palma mi-a alunecat usor pe gatul ei, cumpanind momentul, iar dopul metalic a opus o oarecare rezistenta cand l-am intors scurt, eliberand cu un geamat scurt o ploaie fina de bule ce a aburit din cercul rotunjit. Paharul s-a aburit si el cand a simtit vinul cautandu-si culcusul in gaoacea de sticla, parca incercand sa se ascunda, scuturandu-si perlele mari, rotunde si zgomotoase. In putine minute s-a relaxat, a inceput sa-i placa rotirea in pahar, si am putut sa stam de vorba.
Mi-a povestit, printre ingitituri, din partea cealalta a transparentei paharului, ca nu-si cunoaste parintii (banuieste ca ar fi Mustoasa si Feteasca), dar ca stie ca e nobila, dovada ar fi mentiunea DOC-CMD de pe eticheta. E frizzante, si asta o deosebeste de celelalte vinuri cu care crescuse, si care o vorbeau pe la spate cum ca ar avea un caracter navalnic, patimas, pasional.
Cu o deschidere candida mi-a dezvelit aromele rotunde si parguite, de corcoduse timpurii, socata si coaja de lamaie zaharisita, cu destul de putina finete dar suficienta intensitate cat sa fie convingatoare. Finalul, ca o invitatie subtila, miroase a rozmarin si lavanda. Bulele sunt „mai de la tara”, mari si dese, se sparg zgomotos de peretii paharului, dar au suficienta persistenta cat sa nu o treci usor cu vederea. Aciditatea, ca si simtul umorului, este esentiala, si o ajuta sa scape cu bine din diferite situatii, oricat de fierbinti.
Asadar asta a fost povestea domnisoarei Frizzy, un vinisor frizzante de la Minis, produs de Wine Princess sub noile etichete din gama BG, DOC-COM Minis, cu 13% alcool si multa veselie. Cumva, vinul asta imi aduce aminte de versurile poetului:
„Cînd istovită,-n perini se-afundă, blondu-i păr
Îi luminează gingaş întinsul pielii albe,-n
Pingback: Gasca de fete de la Wine Princess | Vinul din Cluj