Cireasa princiara
Prince Matei. Cuvee Ileana. Prince Mircea. Principesa Margareta. Principele Radu. Prince Stirbey. Cuvee Nicolae. Domnita Ruxandra. Si acum, Cuvee Cherica.
Etichetele romanesti de vinuri au cochetat destul de intens cu rangurile nobiliare dupa momentul optzecisinoua. Pentru ca inainte …era ca inainte, iar acum, fiind dupa… e cam altfel. Practic, in anii ’90 s-au deschis posibilitati nelimitate de product-naming and labelling, lucru care a fost exploatat cu mai multa sau mai putina imaginatie de catre producatori si agentii. Pentru unii a fost parte a unui concept strategic pe termen lung; pentru altii a fost aventura de-o vara (sau de-un vin). Bune sunt ambele, fiecare are rostul ei.
Am urmarit cu destul de mult interes etichetele care au mers pe o ruta de comunicare care se revendica dintr-o ascendenta princiara sau nobiliara. Ca idee, nu exista o ruta de comunicare care este buna sau rea per se, si nici nu imi propun sa disec aici potrivirea vreuneia dintre denumiri cu produsul, strategia de brand si mixul de marketing. Asta e treaba celor care sunt platiti pentru asta.
Ca om de marketing insa, relativ neutru si neimplicat in discutiile si constrangerile legate de construirea unui brand de crama si a unei etichete de vin, realizez ca aceasta directie de comunicare e facila si poate fi relativ usor de exploatat, insa implica si niste limitari inerente: la un moment dat se vor termina personalitatile cu ascendente nobiliare care se preteaza a fi puse pe o eticheta.
Cuvee Cherica Alira 2011
Si cred ca tocmai asta s-a intamplat cu prezentul Cuvee Cherica 2011, un cupaj de Cabernet cu Merlot de la Alira. S-au epuizat numele cu rezonante boeme ori culturale, si care au si o relativa notorietate. Si nici nu trezesc conotatii negative. Si nici nu sunt legate de vreun trade mark ori drept de mostenire. Si sunt relativ usor de declinat pe o eticheta. Vedeti, plaja se ingusteaza mereu, cu fiecare factor luat in calcul.
Putem sa dam vina pe istorie, ca nu ne-a produs mai multi conti, marchizi, baroni si principi. Ori putem sa dam vina pe pasoptism, ca a eliminat vechile ranguri boieresti. Ori putem sa cugetam de ce nume cu mare notorietate altadata nu mai rezoneaza cu generatiile de azi.
Cert este, daca eliminam sentimentalismele si judecam la rece, ca n-au mai ramas tare multe nume celebre de pus pe etichete. Cred ca orice e inainte de secolul XVIII e no-go, pentru ca Vel-Logofatul Hipstereanu nu inspira… De asemenea, vechile familii domnitoare (Sutu, Sturdza, Ghica, Caragea) au lasat conotatii indoielnice, ori cateodata au vlastare ce fac subiectul tabloidelor. Fete bisericesti? hmm, cum ar fi Cuvee Saguna? asa ma gandeam si eu.
Colegial, sugerez confratilor marketeri pe la crame o directie noua, neexploatata (inca): familii nobiliare transilvane! Ei? Aici vorbim de blazoane serioase, castele, conace, mistere si legende. Pe cand un Cuvee Appafy, Banffy, Bethlen, Bathory, Rackoczi, Mikes sau Teleki…. Sau de ce nu, chiar Bruckental?
Bineinteles, acest articol e un pamflet de vara.
Vinul din Cluj 
e de nainteles, pentru mine, cum a ajuns la unvinpezi… Sper sa nu se mai repete
pai asta ziceam si eu, e marketingul hotelului, nu al vinului. vinul nu ar trebui sa circule in afara hotelului, iar marci private – slava Domnului – mai avem destule. pana la nivel de nunti si botezuri…
Salut, domnule!
Nu stiu de la cine ai vinul, dar ai pierdut pe drum o informatie esentiala: acest cuvee este o editie limitata (vreo 1.000 de sticle, daca nu ma insel), produs in exclusivitate pentru hotelul Cherica din Constanta, proprietate a printului Dimitrie Sturdza. Descendent al Chericai etc. Ideea este ca nu e un brand comercial, ci un cadou pentru prieteni, clientii fideli ai hotelului si altii.
Daca a ajuns o sticla accidental la tine, cineva merita multumiri – asta o zic dupa ce am gustat si eu recent prima editie (la tine cred ca e a doua) si mi-a placut.
Salut Radu, comentariul meu nu era despre vin in sine -a carui recenzie am facut-o pentru Unvinpezi.ro- ci maidegraba despre marketingul vinului in general.