Liniste si bule
Sunt unele locuri care te umplu de liniste. Noaptea, cerul tapetat de stele de inveleste si te scufunda in vibratii astrale.
Ziua, auzi parca moleculele de apa lovindu-se de pietrele vreunui parau de munte. Acele de brad cazute in padure creeaza zgomot ca o avalansa. Fanul se usuca in soarele de august intr-un ritm palpabil. Pietrele cararilor devin parteneri de conversatie pentru fiecare pas. Rotunjimile culmilor se schimba perceptibil dupa lumina soarelui.
Seara, la lectura de pe terasa, langa un frizzante de Salaj de la Vinca, fiecare bula carbonica sparta de marginile paharului e un eveniment geologic. Aromele verzi-coapte se succed metronomic, iar prospetimea din postgust te invaluie la fel de cert ca racoarea inserarii de munte.
Si ca sa dea ritm unei astfel de incremeniri atemporale, o carte ce te tine in priza e cel mai bun companion. Colectia de proza scurta numita simplu Opt Povestiri de Ana-Maria Caia are un ritm intrinsec, fara sa cuprinda urmariri politiste ori lupte homerice. Ritmul si cadenta vine din scris si din ineditul personajelor -un dascal de biserica victima a unui jaf, un suflet ce-si priveste propria moarte, o melodrama rustica cu iz religios, etc. Am spus religios? e un filon ce se simte inca de la ilustratia copertei si pana la intelesul fiecarei povestiri, dar nu e o carte moralizatoare in sens traditional, ci mai degraba dintr-o perspectiva postmoderna, sceptica si detasata. Am mai regasit acelasi feeling in nuvelele lui Truman Capote.
De citit pe indelete, cu liniste si bule din belsug.
Vinul din Cluj 
Mă bucur mult că povestirile mele s-au asortat cu un frizzante bun. Dar mă bucur și mai mult că au fost citite.
Citite si date mai departe 😉