Balerina post-sovietica
Se iau un estonian, un georgian si un cecen. Se arunca in mijlocul Caucazului central, in Abkhazia. Se adauga o scenografie extrem de restransa, de-a dreptul spartana -o gospodarie taraneasca, un drum si o livada de mandarine. Se pipereaza cu stereotipuri etnice si religioase, conflicte vizibile ori mocnite, amintiri. Discutii despre barbi, muzica, Dumnezeu si umanitate. Ceva impuscaturi. Calmul, serenitatea si fatalismul baltic versus temperamentul clocotitor al caucazienilor. Intrebarile complicate devin simple, iar intrebarile simple raman etern fara raspuns.
Intriga este simpla si delimitata clar, aproape teatral: dupa un schimb de focuri, georgianul crestin si cecenul musulman sunt adapostiti in casa fermierului eston si ateu. Ca un patriarh, figura lui Ivo, estonul, amintirile si interventiile sale canalizeaza discutiile, purtate intr-un limbaj brut, neslefuit, intre cei doi inamici, care isi continua prin vorbe lupta purtata afara cu gloante si grenade. E nevoie de timp, dar de-a lungul unor scene inghesuite -claustrate in niste odai mici, scene care devin sufocante prin intensitatea lor- cei doi isi descopera apropierea si umanitatea. Laitmotivul livezii de mandarine, care da nume filmului, da o nota exotica si precipita lucrurile spre final. Care e cumva previzibil, insa livrat ireprosabil, nu da senzatia de falsitate.
Si asta face din Tangerines un film atat de apreciat: ti se insinueaza in suflet si vibreaza o coarda comuna a umanitatii prezenta in toti, fara sa para excesiv de moralizator; in plus cadrul localizat oarecum marginal, intr-un conflict uitat, departe de teatralitatea marilor scene de razboi, arata cat de aproape suntem de oricare dintre personaje. Personaje care sunt arhetipale, construite cu trasaturi puternice, definitorii, care isi exprima fara echivoc convingerile si dusmaniile. Dar si impacarile.
vin si film ex-sovietic
Tot din spatiul cultural ex-sovietic provine acest vin tri-partit, care in ciuda masivitatii sale, vibreaza de subtilitate, delicatete si farmec discret. Premisa este aceeasi, aparent inreconciliabila: trei soiuri puternice, cu personalitate, astertive. Chardonnay-ul dominant se cearta mereu cu Feteasca Regala rebela, tinute la respect si puse in ordine de un Riesling de Rin vibrant. Te astepti la un amalgam de arome, la o lupta pentru intaietate, la impuscaturi si strigate pe scena gustativa. Da-le timp. Lasa sticla sa se linisteasca in frigider. Dupa deschidere aeriseste-l bine in pahar. Contempleaza-l.
La Petite Sophie 2013
Fii spectator la evolutia aromelor, la impletirea lor, la modul cum se aseaza notele de pepene galben peste cele de miere, peste cele de fan uscat, peste flori de iasomie, peste ceara de albine, peste caise confiate, peste mango si coaja de mandarina, peste ceai verde si ghimbir, etc. Intr-un final nu conteaza proportiile, nici intaietatea, ci ritmul si armonia succesiunii lor.
La Petite Sophie vine de la Crama Gitana si este o prezenta cumva insolita in portofoliul acestui producator, o pata alba intr-o colectie impresionanta de vinuri rosii dense si grele. Dar la fel ca si filmul, asta il face sa iasa in evidenta. E un vin remarcabil, greu de trecut cu vederea.
vin Gitana Winery Moldova
Vinul din Cluj 
Inca n-am apucat sa vad Tangerines. L-as savura impreuna cu un asemenea vin sa fie o experienta culturala polivalenta .