Flamboyant Yokozuna
Cate sporturi cunoasteti unde arbitrul poarta o sabie la brau? Putine sporturi sunt atat de putin intelese ca si sumo. La suprafata, o prima impresie sugereaza ca nu e nimic mai mult decat doi uriasi care se ghemuiesc intr-o arena mica si plina de praf, se imping cateva secunde si apoi unul e declarat castigator. Cu putin interes insa, descoperi o lume cu o eticheta stricta, o disciplina de fier, antrenamente extenuante si o ierarhie rigida. Nici un alt sport din lume nu imbina atat de original traditia, un ritual sacru, si puterea fizica bruta.
Sumo wrestler
Initial era un joc, jucat de catre samurai si ronini aflati intr-o pauza de razboaie, in fata nobililor si a curtii imperiale -de aici ceremonialul ritualistic si codul onoarei luptatorilor. Aspectele exterioare sunt reduse la minimum: o arena de abia 4,55 m in diametru, dincolo de marginea careia se afla infrangerea si dezonoarea, vesminte putine si functionale, inclestari scurte si repezi cu acumulari uriase de forta. Cu toate acestea, pentru fiecare secunda petrecuta in ring se afla in spate ani de antrenamente epuizante, disciplina de fier, si reguli neinduplecate.
Si poate tocmai aceste reguli sunt aspectul cel mai fascinant al acestui sport: exista doar victoriosi si invinsi. Nu exista egaluri, nu exista meciuri amicale, nu exista campionate si clasamente paralele, nu exista Cupa, SuperCupa si ArhiCupa, nu exista Champion’s League si alte asemenea. Victoriile sunt singurele care dicteaza rangul unui luptator si statutul acestuia. Victoria=promovare, infrangerea=dezonoare. Pe masura ce un luptator urca in rang, are de-a face cu oponenti tot mai puternici, iar victoriile asupra acestora il pot aduce in top, la titlul de yokozuna.
Luptatorii de nivel yokozuna au statut aproape mitic, de semizei, si sunt rari (mult mai rari decat detinatorii unui titlu de MW, cu siguranta). Abia 71 de luptatori au dobandit acest titlu -din 1749 incoace!! Odata cu retragerea din activitate a marelui Wakanohana (atat la figurat cat si la propriu…) in anul 2000, au mai ramas doar 3 luptatori care detin acest titlu in mod curent.
Yokozuna vinurilor romanesti
Trecand in lumea vinurilor, dupa aceasta introducere lunga, am certitudinea ca acest Flamboyant 2011 de la Davino poate deveni viitorul Yokozuna al vinurilor romanesti. Daca vreti, poarta in ranita bastonul, sau mai bine zis braul de matase alba… Face parte din acea specie rara a vinurilor -ca si luptatorii de sumo- calite printr-un proces neindurator de selectie a parcelelor si strugurilor, ani lungi de antrenament la baric si la sticla, timp in care i se formeaza fibra de invingator, rezistenta si rabdarea, precizia aromelor, finetea miscarilor. Recoltele trecute i-au adus deja un statut aproape mitic, iar acest 2011 are toate conditiile (daca e pastrat corect si cu rabdare) sa isi depaseasca inaintasii. Aromele de fructe negre ascund o structura monolitica, otelita, dar in acelasi timp persistent si dens, cu taninuri elaborate si o consistenta de invidiat. Nu ma hazardez acum la recomandari culinare, insa ii dau cel putin inca 10 ani de evolutie ascendenta, si apoi o maturitate incununata de glorie. Daca nu, fac seppukku cu gatul sticlei 🙂
un vin ca un luptator de sumo
Vinul din Cluj 