Indiferent ca bei un vin sau iesi la o plimbare, imaginarul de multe ori se intrepatrunde cu familiarul in moduri nebanuite. Sa preupunem ca umbli grabit printre cladirile de birouri din centru, si ridici ochii si vezi deasupra ta…
Ori, stai la coada la imbarcare in aeroport, si arunci o privire distrata spre pista de aterizare, si vezi printre avioane si impingatoare de bagaje…
Sau, in timp ce dai la lopata intr-o dimineata de iarna, prin viscol, ca sa-ti deszapezesti masina, in capatul strazii apare…
La fel se intampla si cu vinurile, in special cu cele doua exemplare de la Familia Hetei baute recent. Te uiti la etichete si te astepti la niste vinuri tinere, din vii relativ recente, cu aciditate inalta, final amarui si fructul tanar ascuns sub straturi aromatice groase de lemn afumat. Cam asta a fost reteta multor producatori in ultimii ani pentru a scoate pe piata repede vinurile tinere.
Insa, la o privire mai atenta, Chardonnay-ul e lucrat, fin, cu margini rotunjite si arome pline, bine definite, cu un caracter puternic reductiv ce il preteaza la o aerisire in pahar si chiar la o carafare. Merlot-ul, din contra, desi e baricat in lemn nou are fruct din plin, juicy si crocant, textura moale, tanini cu bun-simt, ceva rest de zahar, e adevarat, si un final suculent de ti-e mai mare dragul.
Forta a fost cu ei, se pare.