Oricat de mult mi-as dori sa revad The Big Apple intr-o buna zi (cat sa fie de atunci? 11 ani? 12 ani?), de data asta m-am apropiat doar cultural si gustativ. Indecis ca de obicei, m-am hotarat abia in ultimul moment sa particip la WineUp la masterclass-ul Discover the New York State Wines. Si bine am facut, caci rau mi-ar fi parut daca pierdeam ocazia sa explorez una din cele mai fascinante regiuni viticole ale Amercii si ale lumii.
Credeti ca exagerez? Ca m-am lasat dus de entuziasm? Sa lasam cifrele sa vorbeasca:
-e al treilea stat din US dupa productia de vin, reprezentand 3% (California are 89%…)
-1631 de producatori individuali de struguri
-10,000 ha plantate
-400 de crame autorizate
-5 regiuni viticole: Hudson River, Finger Lakes, Long Island, Lake Erie, Niagra
-175,000,000 de sticle produse anual
Tot nu v-au convins cifrele? Sa spunem atunci ca aceste regiuni viticole sunt in vecinatatea a nu mai putin de 4 zone metropolitane (New York, Boston, Philadelphia si Toronto), totalizand o piata potentiala de aproape 40 milioane…
Evident, producatorii concureaza nu doar intre ei, ci si cu vinurile din celelalte state americane, plus cu …restul lumii, New York-ul fiind poarta de intrare a vinurilor de import.
Dincolo de vinuri, am fost foarte curios sa aflu cum se descurca producatorii (cei mai multi dintre ei cu plantatii sub 40 ha) in aceste conditii de concurenta acerba, la care se adauga taxele substantiale, precum si hatisul birocratic al statului New York, cu una din cele mai aspre si mai restrictive reglementari de desfacere a alcoolului.
Alte provocari constau in presiunea dezvoltatorilor imobiliari de a prelua terenurile viilor, lipsa unei forte calificate de munca stabila, fragmentarea proprietatilor, preturile ridicate ale terenurilor in anumite zone, restriciile urbanistice. In plus, se lovesc de reticenta proprietarilor de restaurante, de snobismul si lipsa de educatie a consumatorilor (care, de exemplu, nu stiu altceva decat vin californian), de lipsa de sustinere a autoritatilor, care nu sustin potentialul turistic.
Va suna cunoscut? Ati mai auzit pe undeva sa stea situatia la fel? Daca adaugam faptul ca cele mai multe crame si plantatii sunt tinere, infiintate in anii ’90, seamana suspect de bine cu situatia de la noi. Ce fac producatorii americani? Ei bine, se asociaza. Creeaza comunitati. Se sustin reciproc. Rezista presiunilor. Isi apara drepturile. Se aseaza in masina, impreuna cu lazile cu mostre, si bat multe sute de mile, din restaurant in restaurant, pentru a-si promova produsele. Ce mai fac si altceva? Cultiva relatia directa cu consumatorul final. Rezultatul? Aproape 50% din productie este vanduta direct catre clienti, fara intermediari (prin comert online, vanzari direct de la crama, evenimente, etc.).
Vinurile -interesante, dar nu m-au dat peste cap:
Brotherhood Winery Sparkling Chardonnay -direct si cinstiti (trivia: producatorul e cea mai veche crama autorizata din NY, de la 1831)
Seyval Blanc 2013, Villa Bellangelo -un hibrid ciudat, foarte acid, foarte aromat si foarte dulce
Riesling 2013, Red Newt Cellars, Sawmill -un Riesling-scoala, ce poate rivaliza cu orice vin similar din Germania, Austria, ori Noua Zeelanda
Anthony Road Cabernet Franc/Lemberger 2013 -vinul meu preferat, tanini picanti, textura fluida, nas adanc
Palmer Vineyards, North Fork, Long Island, Merlot 2012 -un Merlot ciudat, dens si picant, dar cumva dulceag in acelasi timp.
E clar, cand mai ajung in NY, imi pun pe lista cel putin o crama.