Invocatia
„Mult te rog, iti fac ispita, vrednic fabulist. Zi-mi ceva de o Aspida si de-un Vasilisc.”
Se pare ca aveam nevoie de o asemenea invocatie ca sa-mi reiau activitatea aici pe blog, de prea multe luni neglijata. Nici nu stiu cu ce sa incep. S-au intamplat atat de multe de atunci, incat mi-e greu sa fac o recapitulare. Multe chestii s-au schimbat, altele au aparut pe neasteptate, altele n-au mai fost ce pareau initial, prioritatile s-au reprioritizat, avioanele au zburat.
Dar vinurile au ramas tot vinuri, si traseele de alergare sunt mai tentante ca niciodata, iar eu …sunt acelasi, doar putin schimbat in punctele esentiale. Acestea fiind lamurite, zic sa incep cu ce-am facut weekend-ul trecut, repede, pana nu-l uit si trece in fuga, intre doua antrenamente, un pahar si o poveste.
eu si ea
Am inaugurat deci primavara prin intaia iesire cu bicicleta la aer -o binevenita schimbare fata de inghesuiala din sala cu biciclete statice de la orele de spinning. Destul de stingher la inceput, am pedalat ezitant prin inghesuiala de sambata din oras, si apoi cand m-am vazut singur cu soseaua in fata, nici n-am simtit cand au trecut 40 km. Un traseu clasis de sosea, fara denivelari si ruperi de ritm, doar ca sa simt placerea pedalarii, si sa ma menajez pentru alergarea de a doua zi.
Crisul langa Suncuius
A doua zi in care am avut programata o tura de recunoastere pe traseul cursei Primavera Trail Race, ce ne asteapta peste vreo luna. Desi duminica fiind, la 7 AM eram deja in benzinaria de la iesirea din oras, cu un ceai cald si chef de drum. Apusenii si Suncuiusul au fost invaluiti in ceata cam pana la amiaza, dar tot am prins niste imagini frumoase cu defileul Crisului si padurea amortita de chiciura. Am parcurs un pic peste 33 km in 6 ore, cu o diferenta de nivel de vreo 2000 m, deci se anunta o cursa solicitanta, chiar daca traseul nu presupune decat putine portiuni mai tehnice. Caracteristica acestui circuit e succesiunea de bucle, ce urca si coboara succesiv dealurile abrupte si stancoase ce marginesc valea Crisului. Poteca, bine marcata, a devenit repede alunecoasa, de la dezghet si cele cateva zeci de pantofi de alergare. Sunt un pic ingrijorat de ce se va intampla in martie, cand vremea va fi mai calda, mult mai umeda, alergatorii vor fi cu sutele, iar unele portiuni trebui parcurse de mai multe ori in ambele sensuri… N-a fost nici ritm de plimbare, dar nici tempo de cursa, ci un ritm abordabil dar sustinut. Ideal ar fi sa ma incadrez undeva in jur de 7 h in cursa. Cam asta ar fi obiectivul.
pe stancile de la Suncuius
Luni am facut doar un inot usor pe seara, mi-am menajat picioarele obosite. Marti -la sala, cu o alergare usoara si cross training, ieri din nou sala si un inot ceva mai alert pe seara (1100 m in 35 min. Tinta e sa scad sub 30 de minute pe 1000 m). Azi dimineata am facut prima alergare ceva mai lunga, de 9 km, iar pranzul l-am luat la World Class, cu mingi medicinale 🙂 In weekend reiau alergarile lungi si tura de bicicleta -sper ca vremea nu ma va goni la interior.
Vinul de mai sus e un cupaj bordolez, cu soiurile traditionale din Medoc, doar ca e italian. Are culoarea clasica, rubinie stralucitoare, doar ca e mov inchis. Nasul elegant, cu coacaze negre, mure si violete, doar ca e plin de condimente, cirese amare, lemn afumat. Corp suplu, fluid, elegant cu tanini fini, doar ca e dens, intens, apasator, iti patrunde cu tot dinadinsul in toate colturile gurii, si aromele raman acolo minute in sir, si se intorc cand crezi ca ai scapat de ele. Deci nu e ceea ce pare, asa cum traseul din weekend a fost lung, intortocheat, partial ascuns de ceata, stancos, abrupt, dar cu privelisti frumoase.
Vinul din Cluj 