De multe secole s-au chinuit cartografii sa realizeze o reprezentare plana cat mai exacta a globului pamantesc. Cam toate cele realizate pana acum sufera de diferite distorsiuni: proportii nerealiste, distante ciudate, unghiuri nefiresti. Cum sa desfaci un intreg in componente redate cat mai fidel, atat ele insele cat si unele fata de altele, pastrand in acelasi timp imaginea de ansamblu, perfectiunea sferei (ok, usor turtite)? Caci oceanele, spre exemplu, exista numai in relatie cu continentele care le marginesc, iar acestea, la randul lor, sunt mai apropiate sau departate in functie de perspectiva.
Iata ca cercetatorii japonezi au castigat un prestigios premiu de design cu noua lor proiectie. Reprezentarea lor, AutaGraph, e cea mai apropiata de proportiile si distantele reale de pe glob, putand fi in acelasi timp desfasurata plan, sub o forma rectangulara. Ideea de baza e ca harta nu are un centru clar definit, putand fi impaturita in mai multe feluri -con, piramida, chiar sfera, si arata astfel cu fidelitate regiunea de care e interesat privitorul.
AuthaGraph World Map
Imi inchipui acelasi rationament in lumea vinurilor, luand noul Solo Quinta 2016 ca exemplu. Imi inchipui ca Hartley Smithers, legendarul (dar discretul) oenolog de la Cramele Recas, a pornit de la o idee, de la un concept unitar, de la o proiectie sferica a unui vin pe care dorea sa-l creeze, cu toate rotunjimile, nuantele, inaltimile si adancimile sale. Si apoi a pornit sa identifice care dintre soiuri, si in ce proportie, poate sa-i furnizeze una sau alta dintre componente. A imbinat continentul Feteasca Regala cu oceanul Chardonnay, cu curentul Sauvignon Blanc, cu masivul Muscat Ottonel, si cu insula Novac (vinificat in alb). Le-a rotit, le-a potrivit, le-a asamblat.
Fiecare din ele are o identitate, si uneori se afla la oceane distanta de vecini. Dar doar impreuna, si pastrand distantele si proportiile, permit navigatorului gustativ sa calatoreasca fara oprire de la un capat la altul al spectrului aromatic, descoperind insule de vanilie si mirt, stramtori de mineralitate, cazand prada furtunilor de aciditate citrica, ori pierzandu-se in arhipeleaguri supracoapte, languroase, adevarate oaze paradisiace.
Asa cum hartile nu mai sunt neaparat un instrument de orientare, ci o proiectie, o perspectiva asupra societatii si umanitatii, un cupaj e mai mult decat un mod de a imbunatati un vin, e o calatorie planetara.
Pingback: Pumnul din Minis | Vinul din Cluj