„Mă legăn în lumea care leagănă podeaua, casa pe piloni, jungla, strigătele de noapte ale păsărilor, cele două râuri. A doua cupă mă captează într-un vârtej tumultuos şi incomprehensibil, pentru că depăşeşte viteza gândului. Dacă deschid ochii văd cadru cu cadru, viteza de percepţie e mai mare decât viteza de procesare în imagini curgătoare. Străbat ameţitor un loc ca un tunel, ca o super autostradă, ca o învârtejire de totul în traiectorie rectilinie. Brusc, fără inerţie, mă opresc şi planez domol.”
Nu eu am scris randurile de mai sus. Desi mi-as dori sa pot scrie asa. Va invit sa descoperiti restul episoadelor din acest fascinant serial, despre America de Sud, calatorie, viata, moarte, existenta, si multe altele.
In episodul de fata, publicat acum vreo 4 ani, personajul descopera ayahuasca, celebra bautura videcatoare, care da stari de transa puternice. Extrem de amara si respingatoare la aspect si gust, bautura multiplica perceptiile senzoriale si accentueaza senzatiile, alternand experiente in care viteza de perceptie e mai mare decat viteza de procesare a mintii, cu senzatii de letargie, de incremenire, de cadere in sine.
ayahuasca pacha mama
„Fiinţe asemănătoare cu fluturii şi cu păsările roiesc în culori primare, pure, în ceea ce pare a fi un miez verde de pădure luxuriantă, în care totuşi lumina solară străluceşte plenar pe fiecare suprafaţă vie, în mişcare fluidă. Le surprind în viziunea periferică, aproape definite, aproape asamblate, de fiecare dată cu o fracţiune de secundă prea târziu ca să mi se dezvăluie observaţiei clinice. În plină lumină îşi păstrează o străvezie dar niciodată îndepărtată peliculă de mister. Şi eu ştiu că este aşa pentru că sunt vii şi încă ceva ce nu pot defini în cuvintele de aici.”
Mi-am adus aminte si am recitit cu placere aceasta serie de articole, cu un pahar de Pacha Mama in mana. Bautura asta e exact invers decat cea de mai sus. Senzatiile sunt pe dinafara, exteriorizate puternic. Torrontes e vinul alb specific Argentinei, asa cu Malbecul este pentru vinuri rosii.
Sa spun ca e aromat ar fi un understatement -e aproape o transa aromatica inca de la prima adulmecare, pana in fundul paharului, un vartej de senzatii tropicale, fructe nevazute, negustate si nenumite, flori extraterestre. Miroase a jungla inflorita si are gust de delicatesa interzisa.
Va recomand sa-l serviti bine racit, asezat comod, cu mintea deschisa. Nu, nu e nevoie de prezenta unui saman autorizat…